vineri, 27 decembrie 2013

Despre Moş Ghiţă


          
Moş Ghiţă era Ghiţă a lu` Factoru`, aşa îl ştia lumea din sat. Era cunoscut drept om foarte gospodar; avea vite, oi, porci şi cel mai robust cal. Vecinii încă pomenesc despre calul lui Moş Ghiţă: era singurul care aducea caruţa încarcată cu fân din Pricop.

Şi mai era cunoscut Moş Ghiţă pentru felul în care te omenea atunci cand îi treceai pragul: “ha, nepoati? Sărveşti o pară? Sau un pahar cu jin poati?” Dar nu aveai cum să nu serveşti o para, pentru ca perele lui Moş Ghiţă erau dulci şi zemoase. Iar vinul era produs de ei, din perdeaua de vie din faţa casei şi din via din deal.

Mătuşa Rusanda, soţia lui Moş Ghiţă umplea borş: din huşte, tărâţe de grâu, mălai şi crenguţe de vişin; iar pentru ca borşul să se acrească foarte repede mătuşa trăgea de ciuf câte un nepot exclamând ”Acru` borşu`!”. Şi într-adevăr era acru, era suficientă o ulcică să acreşti ciorba ori sarmalele.

I-am cunoscut când eram copil, în urmă cu douăzeci şi de ani, erau vecinii străbunicii mele: locuiau în capătul uliţei verzi; aveau doi brazi semeţi la poartă.

Au fost amândoi oameni harnici, şi le suntem recunoscători pentru casa în care locuim, pentru fructele pe care le savurăm din pomii plantaţi de dânşii, pentru delicioasele căpşune din via din deal, pentru fântâna cu apă rece şi cristalină şi pentru tufănelele care ne coloreaza curtea in zilele de toamnă.