Pe la noi

Anul acesta e pe repede inainte. Nu stiu cand trec zilele, saptamanile, lunile.

Treaba e multa, si nu se mai termina. La fel si planurile, multe-multe, si marete J, timpul = inamicul lor numarul 1.

La partea de animale, deocamdata e cam bine.

 A fatat si Bruna – are un vitel – ii zicem Pitbull ca ar rupe din ma-sa la cat e de mancacios.

Ilona a fatat si ea, tot un vitel. O mai asteptam pe Florica si am cam incheiat cu neonatologia.

Sau ba nu, mai trebuie sa fete gastele, ratele si niste gaini. Si apoi, chiar gata!

Caprele au plecat la pasune, doar iezii i-am pastrat acasa. Stau deocamdata impreuna cu viteii, insa cat de curand trebuie sa-i separam – pentru siguranta lor.

Avem doi boboci scosi la incubator, cu mandrie adoptati de familia de gaste albe.

Am renuntat la bibiloi, devenise foarte agresiv. L-am trimis in sat la suratele lui, pe promisiunea ca vom primi in schimb oua in sezonul urmator pentru o noua generatie bring the noise.

Cu partea vegetala nu ne putem lauda, suntem intarziati rau  la acest capitol. Rasadurile de tomate nu au fost repicate, au crescut lungi si subtiri - arata ca niste palmieri. Am plantat cateva, 3 sferturi in groapa si numai motul afara. Sincer ma cam strange in spate cand le vad asa zgribulite. Dar asta e, s-or adapta ele cumva.

Anul acesta ne-a inflorit pentru prima data salcamul galben. Tare mi-i drag, nu are parfum, insa ne-a inveselit curtea.  Urmeaza cel alb care va inmiresma tot satul, apoi cel rosu.

Didi & co

      Didi e fiica Matildei si e metis de baltata. Ne-am bucurat tare mult ca e fetita. Desi stabilisem ca anul asta ne limitam la animalele pe care le avem deja, Didi ne-a cucerit si nu vom renunta la ea.

      Dupa experienta cu prima fatare din acest an am fost foarte stresati, am pazit-o pe Matilda doua nopti la rand. A fatat usor, insa am avut alte batai de cap dupa fatare. I s-a inflamat foarte tare ugerul, si nu avea suficient colostru. Cateva zile s-a chinuit Edi sa mulga din doua in doua ore, a masat-o cu gheata pe uger, i-a pus comprese cu apa rece, a plimbat-o prin curte. Abia dupa vreo trei zile a inceput sa-si revina. 

     Acum sunt amandoua bine, sanatoase. Noaptea pe Didi o tinem separat, pentru ca altfel ar sta mufata non-stop la ugerul Matildei. Insa ziua stau amandoua afara, Didi zburda prin tot tarcul cu coada pe spinare. Deja ii foarte alintata, face nazuri cand trebuie sa intre in grajd, insa daca o scarpini sub barbie, intinde gatul lung , inchide ochii si apropape ca toarce ca o matoanca.

      Imediat a doua zi dupa Matilda, au inceput sa fete capritele. Avem deja trei baieti si doua fetite; le mai asteptam pe Rituca si pe Rosa sa fete. Ma bucur tare mult ca Babet a fatat anul asta, pentru ca anul  trecut a fost stearpa si Edi nu ar fi vrut sa o mai tina. Rituca e uriasa si de-abia merge, cred ca are gemeni. Sper din tot sufletul sa duca sarcina la termen, anul trecut a avortat , nu stim din ce cauza.

      

    

 Iezii sunt mititei, mult mai mici decat cei pe care i-am avut anul trecut, insa cresc pe zi ce trece. Ii lasam cu mamele lor tot timpul, asa ca sug ori de cate ori au ei chef. Si de chef de lapte chiar nu duc lipsa :)

     Saptamana viitoare o asteptam pe Bruna. Ea a fost inseminata cu Angus, fiind prima fatare am vrut sa iasa un vitel cat mai mic astfel incat sa nu apara complicatii. Un pic de stres tot resimtim, pentru ca ne e tare draga Bruna, a crescut sub ochii nostri. Urmeaza iar cateva nopti cu multa cafea  si cu speranta ca va avea o nastere usoara si ca vor fi sanatoase si Bruna si progenitura :)

Dupa o luna

In solar am semanat pe 16 ianuarie. Se anunta vreme bunisoara, cu temperaturi pozitive ziua. Trecuse Boboteaza, si mi-am zis ca geruri crunte n-au cum sa  mai fie. Numa` ca anul asta cam toate au fost pe vechi, asa ca in saptamana urmatoare am avut pana la -15 grade pe timpul noptii. Deloc bun pentru semintele mele de-abia umflate.

Am acoperit tot cu un strat gros de paie, si deasupra am intins folia de agril.

Acum, dupa aproape o luna, plantutele mele arata cam asa:

Usturoiul e cel mai zdravan, creste intr-o zi cat alte plante intr-o saptamana. 

Spanacul  arata si el binisor, incep sa-i apara frunzele adevarate.

Salata abia-abia se zareste, in schimb varza kale e puzderie. Nu mi-am inchipuit ca o sa iasa asa multa.

Mai am un soi de semanat, insa vreau intai sa vad cu ce spatiu raman dupa ce rasar toate.

Ceapa e cam lenesa, abia pe ici pe colo a dat cate un fir.

 Insa printre ea a aparut spontan loboda rosie. Am avut o planta care a ajuns la maturitate intre rosiile de anul trecut si probabil ca a scuturat samanta inainte sa o scoatem din incinta.

Salata creata nu a iesit nici un fir, ori nu a fost buna samanta, ori a fost mai sensibila la inghet. Si ridichile au fost cam afectate, vreo 2-3 fire am zarit, le mai dau ragaz o saptamana, si daca tot nu vor sa iasa o sa seman altele.

Astept in continuare sa rasara rucola, mustar rosu si varza pak choi – sunt plantute pe care nu le-am avut pana in acest an, si-s tare curioasa ce si cum e cu ele.

Din paiele cu care am acoperit s-au mai scuturat cateva boabe care au germinat imediat ce au gasit conditii propice, iar acum se intrec in inaltime cu restul pantutelor inverzite.

Una peste alta, am trecut bine peste vreme geroasa, ne mandrim acum cu o cultura buna de grau in solar :)

D`ale noastre

     Anul acesta a inceput cu multe intamplari, unele foarte placute. Ne-am bucurat foarte mult de impactul pe care l-a avut articolul publicat de PlatFerma despre activitatile noastre. Am fost placut surprinsi sa constatam ca sunt din ce in ce mai multi oameni care apreciaza ceea ce facem si care sunt interesati de viata la tara.

      Pe de alta parte au fost si intamplari care ne-au tinut in suspans si care ne-au secatuit de puteri.

    Una din junicile pe care le-am cumparat in toamna a fatat, si din pacate vitelul nu a supravietuit. Cumva, ne asteptam ca va fi un moment dificil, pentru ca nu era suficient dezvoltata, iar cel de la care am cumparat-o, o inseminase cu o rasa de carne, ceea ce insemna ca vitelul urma sa fie destul de mare.

      Din pacate asta e o practica destul de intalnita in zona noastra, animalele sunt inseminate de la varste foarte fragede, pentru a intra cat mai repede pe productie. Oamenii nu sunt constienti ca asta nu e o solutie pe termen lung, si ca risca sa piarda nu numai vitelul/mielul/iedul, ci chiar si animalul care fata inainte de a fi suficient dezvoltat.

      Marea bucurie este ca junica a supravietuit. A urmat o perioada foarte grea, saptamana trecuta a trebuit sa o supraveghem zi si noapte, pentru ca datorita eforturilor a ramas partial paralizata de picioarele din spate si risca sa si le fractureze in momentul in care voia sa se ridice. A fost un chin sa o tot ridicam de 3 ori pe zi pentru a fi mulsa, si sa o asezam apoi astfel incat sa nu idoaie nefiresc membrele posterioare.

    Edi a improvizat un sistem de chingi ,cu care, din a treia zi a inceput sa o ancoreze astfel incat sa poata manca normal, si treptat a inceput sa-si revina. Acum suntem chiar incantati, se mai sprijina foarte putin in chingi, reuseste sa se ridice singura, infectia s-a retras de la antibiotice si speram ca la sfarsitul saptamanii sa o putem muta inapoi langa celelalte vacute.

    O alta noutate la Ferma sunt purceii, mici , dolofani si portocalii: un el  (mai mic) si o ea ( mai dolofana si mai mancacioasa). Avand in vedere ca vacuta a fost tratata cu antibiotic, tot laptele muls in aceasta perioada l-am dat purceilor. Sa vezi cu ce pofta clefaiau bunatate de lapte!

Iar daca sunt somnorosi, nici nu catadicsesc sa iasa de sub maldarul de paie din cutia lor.

Alti porci, dorm care pe unde apuca, mai ales in zilele geroase.

 Manzul Marin e si el murdar ca un purcel, cu toata nebunia din ultima vreme nu ne-am mai ocupat de el deloc. Necesita o periere zdravana si o pieptanatura a coamei, ca in curand o sa aiba dreadlocks :).

Ieditle au devenit obraznice foc. Abia asteapta sa le iei la scarpinat, ori daca nu le bagi in seama, zbiara de zici ca le taie careva.

Caprele is si ele dolofane, in curand o sa inceapa fatarile. Abia asteptam sa avem ieduti. Speram sa fie totul bine, ca toate au mai avut fatari pana acum, si par suficient de robuste.

Iuri e cam tupeist, si bate tot ce vede in cale. Inclusiv eu m-am trezit usor imbrancita de coarnele tolomacului.

Celelate vacute sunt cam bine. Deocamdata stau la grajd, rumega cat ii ziua de lunga si produc ingrasamant pentru gradina.  Abia in martie o sa fete Bruna. Speram sa fie bine, ea e destul de voinica si a fost inseminata cu o rasa marunta.

La noi nu a nins, doar o fulguiala slaba. In serile senine inca vedem Ceahlaul printre ramurile golase ale frasinului din ograda. 

Parca, totusi, tanjim dupa oleaca de omat!