Eu le stiu de copil sub denumirea de scrijele. In alte zone le zice
poame, iar acum mai nou si mai modern chipsuri de mere.
Bunica mea le facea in fiecare an, si le usca in pod aranjate pe ata. Dupa
ce se lasa frigul le punea pe o hartie
alba pe soba de teracota. In timp ce se uscau emanau un parfum demetial in
toata casa.
Noi, mai lenesi, si cu mai putin timp la dispozitie, le facem cu
nazdravania pe care v-am prezentat-o la dulceata de pere. Numa` spalam fructele
, le infingem in tepusa, dam la manivela si spirala-i gata.
Le punem apoi la uscat in deshidrator, pentru ca inca nu facem focul in
casa.
Folosim pentru chipsuri doar merele sanatoase, care nu au fost lovite si
care nu au chiriasi.
Cele lovite merg la “scarpinatorul de mere”. Asa a botezat unchiul meu
de la Galati masinaria achizitionata pentru tocat mere.
Fructele acre maruntite cu acest dispozitiv sunt amestecate cu uruiala
de grau si porumb si sunt servite la cina, atat rumegatoarelor cat si porcilor.
Cele care sunt bine coapte si dulci merg in butoaie si vor fi distilate
in primavara.
Incep sa se coaca si perele de toamna, avem vreo patru astfel de peri
doldora de fructe. Urmeaza sa experimentam si chipsurile de pere. Fructele nu sunt la fel de aromate ca cele de
vara, insa avantajul lor este ca sunt mult mai ferme si mai putin zemoase.
In caz ca incercati sa produceti astfel de chipsuri, trebuie sa stiti ca
randamentul este foarte redus, dintr-un kilogram de fructe proaspete abia daca
scoti 100-150 g de chipsuri. In schimb randamentul la rontait chipsuri vs mere
proaspete e cel putin dublu :)