Miroase a toamna, prea
devreme. Campul arata ca la sfarsit de octombrie, ars de soare si de seceta.
A plouat prea putin,
cu toate codurile anuntate abia daca au cazut cativa stropi. Animalele sufera
cel mai tare din pricina secetei, deja am inceput sa dam fan rumegatoarelor
pentru ca pe islaz iarba nu a mai crescut.
Avem o noua specie la
ferma: manzul Marin (a venit la noi de Sfanta Maria). Evident tot al meu sot a tinut
mortis ca-i trebuie cal. Chiar ma gandeam ca treptat ne transformam in amish
:))), Edi si-asa poarta barba, eu imi cumpar o boneta, ne facem si trasura si
gata.
Dar, revenind la
manzul nostru, Marin e cumintel deocamdata, are doar 4 luni, ii plac merele si
adora sa se tavaleasca prin iarba. Mie mi-e cam frica sa ma apropii de el, insa
treptat sper ca ne vom imprieteni.
Iuri s-a intors de la
stana, e ditamai tapul si a cam devenit seful peste ceilalti ai curtii. S-a
luat in coarne cu vitelul si a cam iesit
castigator. A ramas insa la fel de alintat.
Zapacitele de gaini au
scos pui pe banda rulanta, fara ca macar sa prindem de veste. Am vazut ca au
mai disparut dintre ele insa ne-am gandit ca le-a luat vulpea. Insa doamnele au
clocit care pe unde au putut: in podul cu fan, intr-un butoi cu rumegus, sub
niste busteni de brad, si au iesit tantose cu pufoseniile lor. Acum avem bataie
de cap cu astia mici, e cam tarziu pentru ei, ne temem ca o sa-I prinda frigul
insuficient dezvoltati. Ii indoapa mama cu oua fierte, branza de vaci cu crupe,
urzici tocate, doar-doar i-o zburataci.
Cocosul alb o cam ia
pe cocoasa, motiv pentru care sta mai mult ascuns ori cocotat. Il cam ciufulesc
gastele. Acu` la drept vorbind, si-o cam merita, ca si el smotocea rata alba.
Lil a ramas la fel de
libidinos, nu am vazut pana acum caine sa cerseasca atata atentie. Ce ma
enerveaza crunt la el este ca toata noaptea latra, numa el stie la ce, iar ziua
doarme la umbra. Poa` sa intre cine vrea in curte ca nu se sinchiseste. El
noaptea are treaba, si eu dorm doar cu antifoane.
In gradina e binisor,
tinand cont de seceta crunta. Rosiile au rodit din belsug si spre fericirea
noastra nu s-au imbolnavit. Am reusit sa indetificam soiurile si sa culegem
seminte pentru anul viitor.
Vinetele portocalii au
inceput sa se coaca, ce a mai ramas in urma gandacilor de Colorado. Sunt foarte
mici, insa arata interesant.
Dovleceii patison au
cateva fructe, ii ud la fiecare doua seri pentru ca vreau neaparat sa ajunga la
maturitate sa recoltez seminte. Cei normali au rodit foarte putin, abia am
reusit sa usuc cateva rondele pentru vegeta de casa.
Vinetele rodesc si ele
binisor, nu au fructe foarte mari, insa sunt gustoase. Am copt si am pus la
congelator pentru salata dar si pentru zacusca.
Ardeii sunt foarte
afectati de seceta: au pete brune de la
lipsa de calciu, au pielea zbarcita si nu sunt carnosi. Imi pare tare rau ca nu
am pus si in solar un rand. La anul cu siguranta vom proceda altfel.
A inflorit tutunul,
seamana cu regina noptii, insa e roz delicat. Frunzele sunt foarte mari si de
un verde crud. As fi putut sa-l pun la fel de bine printre straturile de flori,
nu musai in gradina de legume. Cred ca e timpul sa recoltam din frunze si sa ne
documentam cum se prepara.
Muncim de zor la
conserve, facem suc si bulion, dulceata de soc, uscam rosii, dovelecei, ardei
si telina pentru delicat si testam retete de tomate uscate cu ulei, perfectam
retete de branzeturi si ne bucuram din
plin de roade. Miroase a toamna, prea devreme!