Anul acesta e pe repede inainte. Nu stiu cand
trec zilele, saptamanile, lunile.
Treaba e multa, si nu se mai termina. La fel
si planurile, multe-multe, si marete J, timpul
= inamicul lor numarul 1.
La partea de animale, deocamdata e cam bine.
Ilona a fatat si ea, tot un vitel. O mai
asteptam pe Florica si am cam incheiat cu neonatologia.
Sau ba nu, mai trebuie sa fete gastele, ratele
si niste gaini. Si apoi, chiar gata!
Caprele au plecat la pasune, doar iezii i-am
pastrat acasa. Stau deocamdata impreuna cu viteii, insa cat de curand trebuie
sa-i separam – pentru siguranta lor.
Avem doi boboci scosi la incubator, cu mandrie
adoptati de familia de gaste albe.
Am renuntat la bibiloi, devenise foarte
agresiv. L-am trimis in sat la suratele lui, pe promisiunea ca vom primi in
schimb oua in sezonul urmator pentru o noua generatie bring the noise.
Cu partea vegetala nu ne putem lauda, suntem
intarziati rau la acest capitol.
Rasadurile de tomate nu au fost repicate, au crescut lungi si subtiri - arata
ca niste palmieri. Am plantat cateva, 3 sferturi in groapa si numai motul
afara. Sincer ma cam strange in spate cand le vad asa zgribulite. Dar asta e,
s-or adapta ele cumva.
Anul acesta ne-a inflorit pentru prima data
salcamul galben. Tare mi-i drag, nu are parfum, insa ne-a inveselit
curtea. Urmeaza cel alb care va
inmiresma tot satul, apoi cel rosu.