De pe la noi

Ultima luna a fost foarte aglomerata pentru noi, nu stim cand si cum a trecut. Ne-am trezit azi dimineata, cand sa schimbam foaia la calendar, ca vrabiile din Acceleratul lui Toparceanu: Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...

Am umplut solarul cu rosii, si ma laud ca mi-s inflorite majoritatea. Pe cand altii au deja gogonici, eu ma bucur ca ale mele infloresc.

In gradina am reusit sa plantam vinetele, gogosarii, varza si ardeii. Pe cei din urma i-am pus ca si anul trecut: doua fire la cuib sa se sprijine unul pe altul la greu.

Seceta ne cam strica planurile anul asta. La noi nu a mai plouat dinainte de Paste, iar reteua de apa nu mai functioneaza de cateva zile (se pare ca s-au cam epuziat resursele). In gradina de la vale reusim sa udam cu apa de fantana, insa hidroforul nu are suficienta putere sa impinga apa si in gradina de la deal.

Asa ca acolo e cam dezastru, nu ne-a iesit aproape nimic din legumele semanate. Anul acesta nu avem nici macar un fir de morcov, pastarnac ori sfecla. Ceapa si usturoiul au iesit ici si colo cate un fir iar cartofii doar pe o mica portiune unde a fost lucerna.

Rasadurile puse la deal acum o luna arata bine, le-am udat in primele doua saptamani, insa daca nu ploua, nu se va alege nimic de ele.

Puii din prima generatie au crescut binisor, insa ii tinem in continuare in cusca. Am incercat vreo doua-trei zile sa-i lasam liberi insa pisica vecinilor a reusit sa vaneze sapte dintre ei.

In alta cusca tinem o noua generatie de pufosenii, mancaciosi si galagiosi.

Closca  cu puii de aur a clocit intr-un butoi cu rumegus, fara ca noi sa stim. Are patru progenituri pe care le pazeste cu mare atentie.

Ne bucuram si de primele roade ale ciresului de mai, nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai gustoase. Insa atat cat am ajus de jos, am ras toate fructele, au mai ramas doar cateva in varf, unde urmeaza sa ne luptam cu graurii pofticiosi.

Ieri am descoperit si primele capsune usor parguite, destul de maruntele insa numa` bune de ciugulit atunci cand ai pofta de ceva dulce.

Rasaduri

In rasadnita au cam aparut toate plantutele.

Tomatele sunt vedetele, au crescut pletoase si mult mai dese decat m-am asteptat. Speram sa nu fiu nevoita sa le mai repic, insa acum imi dau seama ca e musai sa fac aceasta operatiune cat mai curand.

Sunt foarte incantata de cele de Dambovita; am castigat la concursul Iulianei cateva fire de rasad, iar din cauza vremii de anul trecut doar unul a ajuns la maturitate si am reusit sa recoltez seminte. Rasadurile din aceste seminte sunt cele mai mari si mai vanjoase.

Craitele semanate intre tomate au crescut si ele binisor, insa nu in ritmul celor dintai. Si ele trebuie musai mutate in ghivece potrivite.

Cu partea stanga a rasadnitei am avut mult de munca din cauza puricilor. Am stropit din belsug cu mix de ardei iuti si se pare ca a avut efect pentru cei maro. Cei gri saritori insa sunt imuni. Le place indeosebi sa stea langa salata si langa varzoase, in stratul cu tomate nu i-am vazut. Pana acum insa nu am observat urme de ospat pe plante, si sper totusi sa fie inofensivi.

Salata cu purici

Gogosarii incep sa formeze frunze definitive. Si aici samanta este din productie proprie, si sper din tot sufletul sa nu-mi dea doar legume iuti (am  avut cateva fire de ardei iute in apropierea parcelei cu gogosari si cativa din cei recoltati anul trecut au fost destul de picanti).

Varza a crescut ca nebuna, musai saptamana viitoare trebuie sa o scot in gradina.

Conopida insa mai ramane nitel in rasdnita.

 

 Marea mea dezamagire este legata de vinetele albe. Nu mi-a iesit nici macar un fir. De asemenea semintele au fost recoltate de mine asta toamna, insa probabil ca fructul nu a fost suficient de copt, ori nu stiu unde am gresit, insa nici una nu a germinat nici in pamant in rasadnita, nici in servetel umed.

Tot in rasadnita mi-au rasarit ardeii iuti, cateva fire de capia, busuioc verde, telina radacina.

Ca si noutate – experiment anul acesta: rasadul de tutun. Desi a iesit de vreo doua saptamni, am cam stagnat in crestere. 

Sper sa-si mai dea drumul o data cu venirea caldurii.

Primavara asta totusi

Pare sa-l contrazica pe Toparceanu, clar nu seamana cu nici una din primaverile cu care ne-am obisnuit in ultima vreme. E frig rau, iar vantul nu ne slabeste deloc.

Gutuiul japonez inca sta infofolit, nu indrazneste sa se deschida defel.

Narcisele in schimb au stat inflorite aproape doua saptamani. Nici intr-un an pana acum nu ne-am bucurat de ele o perioada atat de lunga.

Forsitia mai are doar cateva stelute. L-am surprins pe cocosul alb ciugulindu-i florile, apoi le imprastia pe jos si isi chema nevestele. Iar ele, inteligente cum sunt , veneau la fuga iar cand gustau din “bunatati” ramaneau cu buza, pardon ciocul umflat. Asa ca flori mai sunt doar la partea superioara, jos au ramas  tijele goale.

Dintre lalele doar trei mi-au inflorit. In toamna am acoperit toate straturile cu paie, si cum orataniile au fost libere, unde credeti ca le-a placut mai mult si mai mult sa scurme?! Exact: in straturile cu flori, probabil sub paie se ascudeau delicatesele. Astfel doar trei boboci au scapat din ghearele gainilor, insa din cate vad si niste limacsi s-au infruptat din petale.

Liliacul e plin de boboci indrazneti, abia il astept sa infloreasca, e una din florile mele preferate.

Menta se extinde an dupa an, cred ca se impune sa-i delimitez mai bine spatiul pentru ca altfel ne trasforma curtea intr-o mentosana.

Dintre fructiferi au inflorit nectarinul, piersicii, ciresii si portaltoiul unui cais. Da, am pastrat portaltoiul datorita coloritului visiniu al frunzelor: e o pata de culoare toata vara. 

 

Supravietuitorii

Ei sunt eroii nostri. Sunt cei 42 care au reusit sa supravietuiasca capriciilor lui E.ON.

Am avut doua incubatoare puse la sfarsitul lui martie, insa din pacate din 120 de oua doar 40 si ceva au eclozat. Restul nu au ajuns la maturitate. Am avut nenumarate intreruperi de energie, pe unele am reusit sa le compensam: am invelit incubatoarele, am asezat sticle cu apa calda pe langa ele, insa unele s-au intamplat noaptea si probabil ca nu le-am sesizat.

Ne bucuram insa foarte tare de piticaniile invingatoare. Majoritatea sunt negri, insa avem si pete de cafeniu, alb si auriu.

Sunt curiosi nevoie mare si ciugulesc incontinuu. Deocamdata le dam oua fierte (cu tot cu coaja), uruiala de cereale si urzici fierte. Le plac in mod deosebit cojile de oua.

In vasul de baut le-am pus zeama de la urzici, nu prea  se dau in vant dupa ea.

In timpul zilei ii tinem afara, insa in cusca mobila. Avem o pisica in vecini careia ii cam place sa vaneze.

Speram sa-i zburatacim cat mai repede pentru ca in curand vom avea o noua serie; trei gaini au cazut closti,  iar la incubator avem oua de rata si de gasca.