D`ale noastre

     Anul acesta a inceput cu multe intamplari, unele foarte placute. Ne-am bucurat foarte mult de impactul pe care l-a avut articolul publicat de PlatFerma despre activitatile noastre. Am fost placut surprinsi sa constatam ca sunt din ce in ce mai multi oameni care apreciaza ceea ce facem si care sunt interesati de viata la tara.

      Pe de alta parte au fost si intamplari care ne-au tinut in suspans si care ne-au secatuit de puteri.

    Una din junicile pe care le-am cumparat in toamna a fatat, si din pacate vitelul nu a supravietuit. Cumva, ne asteptam ca va fi un moment dificil, pentru ca nu era suficient dezvoltata, iar cel de la care am cumparat-o, o inseminase cu o rasa de carne, ceea ce insemna ca vitelul urma sa fie destul de mare.

      Din pacate asta e o practica destul de intalnita in zona noastra, animalele sunt inseminate de la varste foarte fragede, pentru a intra cat mai repede pe productie. Oamenii nu sunt constienti ca asta nu e o solutie pe termen lung, si ca risca sa piarda nu numai vitelul/mielul/iedul, ci chiar si animalul care fata inainte de a fi suficient dezvoltat.

      Marea bucurie este ca junica a supravietuit. A urmat o perioada foarte grea, saptamana trecuta a trebuit sa o supraveghem zi si noapte, pentru ca datorita eforturilor a ramas partial paralizata de picioarele din spate si risca sa si le fractureze in momentul in care voia sa se ridice. A fost un chin sa o tot ridicam de 3 ori pe zi pentru a fi mulsa, si sa o asezam apoi astfel incat sa nu idoaie nefiresc membrele posterioare.

    Edi a improvizat un sistem de chingi ,cu care, din a treia zi a inceput sa o ancoreze astfel incat sa poata manca normal, si treptat a inceput sa-si revina. Acum suntem chiar incantati, se mai sprijina foarte putin in chingi, reuseste sa se ridice singura, infectia s-a retras de la antibiotice si speram ca la sfarsitul saptamanii sa o putem muta inapoi langa celelalte vacute.

    O alta noutate la Ferma sunt purceii, mici , dolofani si portocalii: un el  (mai mic) si o ea ( mai dolofana si mai mancacioasa). Avand in vedere ca vacuta a fost tratata cu antibiotic, tot laptele muls in aceasta perioada l-am dat purceilor. Sa vezi cu ce pofta clefaiau bunatate de lapte!

Iar daca sunt somnorosi, nici nu catadicsesc sa iasa de sub maldarul de paie din cutia lor.

Alti porci, dorm care pe unde apuca, mai ales in zilele geroase.

 Manzul Marin e si el murdar ca un purcel, cu toata nebunia din ultima vreme nu ne-am mai ocupat de el deloc. Necesita o periere zdravana si o pieptanatura a coamei, ca in curand o sa aiba dreadlocks :).

Ieditle au devenit obraznice foc. Abia asteapta sa le iei la scarpinat, ori daca nu le bagi in seama, zbiara de zici ca le taie careva.

Caprele is si ele dolofane, in curand o sa inceapa fatarile. Abia asteptam sa avem ieduti. Speram sa fie totul bine, ca toate au mai avut fatari pana acum, si par suficient de robuste.

Iuri e cam tupeist, si bate tot ce vede in cale. Inclusiv eu m-am trezit usor imbrancita de coarnele tolomacului.

Celelate vacute sunt cam bine. Deocamdata stau la grajd, rumega cat ii ziua de lunga si produc ingrasamant pentru gradina.  Abia in martie o sa fete Bruna. Speram sa fie bine, ea e destul de voinica si a fost inseminata cu o rasa marunta.

La noi nu a nins, doar o fulguiala slaba. In serile senine inca vedem Ceahlaul printre ramurile golase ale frasinului din ograda. 

Parca, totusi, tanjim dupa oleaca de omat!