luni, 27 iulie 2015

Din gradina adunate


Sambata am adunat prima recolta diversificata de tomate.


Preferatele noastre sunt ciresele; e intr-adevar o explozie de gust si savoare in fiecare bobita. E primul an in care cultivam acest soi, fructele nu depasesc marimea unei cirese, insa planta creste foarte deasa si e plina de ciorchini. Pare si destul de rezistenta, pana acum nici una nu are semne de boala. Pentru la anul insa va trebui sa le plantam mult mai rare astfel incat sa se poate desfasura in voie.



San Marzano au fost cele mai harnice, s-au copt primele, deja culegem de mai bine de o saptamana. Au rodit abundent atat afara cat si in solar. Fructele coapte afara, desi mai mici, sunt mult mai aromate si mai dulci decat cele din solar. In plus, din ce am observat, par sa se dezvolte destul de bine si fara a fi palisate.

Marmande s-au cam imbolnavit afara, a trebuit sa defoliem putin, iar de la canicula fructele s-au cam ars pe partea expusa la soare. In solar  au rodit mult mai bine.
Inimile au  inceput timid sa se coaca doar in gradina de la deal. Sunt cele mai sensibile la boli, insa unele din preferatele noastre.


 Cele galbene mari  - Azoychka – de asemenea e primul an in care le cultivam si am ramas impresionati de marimea fructelor din gradina. In solar inca nu s-au copt.


Perunezele  au invadat gradina, e al doilea an cand le cultivam  - anul trecut a scapat de mana un singur fir si doar le-am degustat, fructele cele mai mari le-am pastrat pentru seminte. Speram ca anul acesta sa mancam pe saturate.

Mai avem cateva soiuri pe care le asteptam sa se coaca pentru a le indentifica.Spre rusinea mea, desi rasadurile au fost marcate fir cu fir pe soiuri, la transplantat in gradina le-am cam pus alandala si nu prea mai stim care pe unde-s.





Au inceput timid sa rodeasca si dovleceii. I-am pus foarte tarziu, si saracii de ei cam sufera de seceta.


Ardeii iuti mai au nitel si incep sa se coloreze, iar gogosarii sunt plini de flori.



Vinetele acus-acus is bune de salata iar telina si busuiocul sunt bine deocamdata.






Ca si “lessons learned” ale acestui sezon:
-          Distanta intre randurile de tomate trebuie sa fie mai mare de 70 cm
-     Mulcitul te scuteste de fitness-ul cu sapa;
-           Instalatia cu picatura face toti banii;
-          Rarul umple carul , desul umple fesul :)

vineri, 17 iulie 2015

Lapte si miere


Sunt abonata de ceva vreme la stirile de pe diverse site-uri cu specific  agro. Si citesc, mai ales articolele care se muleaza pe domeniile noastre de interes.

In ceea ce priveste apicultura, toata lumea se plange: anul trecut ca a fost prea ploios si nu s-a facut miere, anul acesta ca a fost prea secetos si iar nu s-a facut miere. Ei bine, la noi e primul an in care am extras miere, mai multa decat ne-am asteptat. Si desi avem stupii de vreo trei ani, pana acum nu am avut pentru ca nu am stiut sa-i ingrijim cum se cuvine.


Povestea asta cu apicultura e ca un mestesug, pe care trebuie sa-l inveti “furand meserie” si lovindu-te cu capul de pragul de sus. Nimeni nu sta sa iti explice ce, cum si de ce. Fiecare apicultor are un stil propriu de a lucra, si fiecare e cel mai cel, metodele lui sunt cele mai cele si daca ii spui ca ai fost sfatuit de cutare sa procedezi altfel, clar nu e bine!



Ei bine, noi am reusit abia in trei ani sa scoatem primele rame. Am  suferit cand pierdut familii,  am topait de bucurie cand am prins roiuri, iar ne-am intristat cand  am cumparat hrana nepotrivita si am vazut ca gazele nu o consuma. Insa acum credem ca suntem pe drumul cel bun. Desigur ca sunt inca multe de invatat si experimentat, insa deocamdata suntem fericiti ca albinutele noastre au muncit din greu si au produs provizii din belsug pentru ele, si cate putin si pentru noi.


Nu pot descrie in cuvinte mirosul fagurilor plini cu miere… de gust, ce sa mai zic?!...



Cat despre lapte, nu de alta ca era vorba si de lapte in titlu,  am aflat de curand un secret: laptele lasat la prins  in oala de lut prinde mult mai repede smantana decat cel pastrat in altfel de vas. Asa ca, astept cu deosebit interes (aproape chiar cu nerabdarea din copilarie) balciul din oras ca sa ne mai procuram ceva oale din ceramica.


marți, 30 iunie 2015

Ciresar la sfarsit


E primul an de cand locuim la tara, cand ne-am saturat de cirese. S-au facut din belsug hultoane, cirese negre amare, cirese albe, de toate soiurile. Am facut compot, dulceata, am pus cu tuica, si daca ar fi fost gata la timp deshidratorul, as fi incercat si cirese deshidratate pentru ciugulit cand ai pofta de ceva bun.

Nici visinele nu se lasa mai prejos, incep si ele sa devina numa bune de dulceturi,


In gradina am parte de tot felul de surprize. Varza de la deal a inceput sa lege binisor. A primit macerat de tutun si praf de cenusa pentru musculite albe. Doar am ameliorat nitel situatia, nu am reusit sa scapam definitiv.




Varza din gradina de la vale insa a fost integral cotropita de musculite. Desi am plantat-o intre tomate, si i-am dat macerat de tutun si cenusa din plin, aici chiar nu am reusit nici macar sa diminuez atacul. O sa mai incerc cu pelin, daca nici asta nu merge ma declar invinsa si ma multumesc cu ce am la deal.

Conopida e mare, adica are multe frunze, dar nu da semne ca ar vrea sa infloreasca.


Tomatele au inceput sa rodeasca binisor tot in gradina de la deal. Desi zona de acolo e mai vitregita (e vant constant si solul nu tocmai fertil) se pare ca e mai roditoare.




In solar e jungla, trebuie neaparat a doua runda de copilit si defoliat. Randurile sunt mult  prea apropiate, si nici nu mai ai loc sa treci printre plante. Fructele sunt putine, insa sper ca de acum sa inceapa sa lege- flori au din belsug. Dupa tratamentul cu macerat nu am mai gasit frunze arse, ceea ce ma face sa cred ca intr-adevar  le lipsea ceva.




Pentru ca am astepta folia de mulcire si instalatia de irigat, in solar am pus mai tarziu decat in camp.
Afara am reusit sa plivim, dupa ultima runde de ploi abia se mai zareau plantulete.
Zona ardeilor  si a vinetelor a fost mulcita cu paie din abundenta. Urmeaza si zona tomatelor cat de curand.





Telina e foarte firava, insa promite.

Nu stiu ce sa cred de vinetele rosii din seminte de la Ecoruralis. Au ramas foarte mici, si desi au boboci, nu cred ca vor da roade viabile. Trebuie sa ma documentez si sa vad daca mai pot face ceva in privinta lor.

Tutunul, o alta planta pe care o testam anul acesta, creste frumos in zona irigata. Unde nu a fost udat, a ramas pitic si pare imbatranit.



Din pacate timpul e prea scurt pentru cate sunt de facut. E posibil sa ne fi intins mai mult decat ne e plapuma. J Om vedea ce o iesi la final, doar invatam toata viata.

miercuri, 10 iunie 2015

Despre tomate si catei

In solar apar primele provocari.
Cateva dintre rosioare au pete pe frunze – zonele afectate arata ca niste arsuri uscate. Nu pare sa fie boala, pentru ca pe dos tesutul e la fel de uscat – nu prezita perisori sau mucegai.


Nici de la soarele prea puternic nu par sa fie, pentru ca au aparut preponderent la tomatele din partea vestica a solarului unde  la exterior avem perdea groasa de vegetatie.


Dupa cate ma pricep, par sa fie ceva carente de minerale, motiv pentru care am trecut urgent la pregatirea unui cocktail de buruieni. Pentru ca nu stiu sigur ce le lipseste, am amestecat tataneasa cu urzica si coada calului si deja e de doua zile la macerat. Sambata vom incepe opratiunea “parfumata”.




In solar am copilit rosiile, de fapt Edi le-a copilit ca eu tot amanam acest proces – imi placeau asa stufoase si mi-era mila de bietii copili. A fost destul de radical, insa pana la urma e spre binele lor – sper ca acum sa-si mai ingroase tulpinile care sunt destul de fragile la baza.






Rasadurile plantate in gradina dau semne ca incep sa se acomodeze, au scapat de galbejeala specifica rasadnitei si au capatat verdele sanatos. Unele dintre ele au deja flori, desi is inalte de numa 30-40 cm.
In gradina de la deal insa, legumele din rasad arata mult  mai bine. Am reusit sa legam doua randuri de tomate, am prasit varza si conopida. Mai avem de legat doar vreo zece randuri de tomate.



Problema e ca acea gradina nu are garduri si nicicum nu putem pleca neinsotiti: Helga si Lil de urmaresc pas cu pas si se harjonesc fix pe legumele noastre.


Helga e la noi de prin aprilie – mi-a luat vreo doua luni sa ma apropii de ea: a fost parasita in camp intre doua sate pe drumul meu spre serviciu. Ma opream in fiecare dimineata si-i lasam ceva de mancare pe margine drumului si ea se apropia doar dupa ce auzea motorul pornit. A fost maltratata cu siguranta, pentru ca la orice zgomot sau orice miscare brusca se sperie si fuge sau se lipeste de pamant asteptand sa primeasca lovitura.

Lil in schimb e o haimana, probabil crescut de pui la stana. Si el a fost abandonat pe drum, insa s-a tinut de o caruta si a ajuns in sat. Cum la noi e poarta tot timpul deschisa, a intrat si s-a culcusit intr-o magazie de unde nu a mai vrut sa plece. E un caine de-a dreptul libidinos: cu cat il indeprtezi mai tare cu atat se lipeste mai mult de tine: te prinde cu labutele ca si cum te-ar imbratisa, te linge, te prinde cu coltii si te trage de pantaloni. El nu stie nici de vorba buna nici de bataie.

Ceilalti doi catei ai nostri, Rufi si Buson sunt legati de ceva vreme,  impreuna au smotocit ratele vecinei de la deal, si ne-am trezit cu plangere la politie si cu cadavrele bietelor pasari intr-o sacosa. Am dat la schimb alte trei inaripate pentru a scapa de amenda si a incheia armistitiu cu vecina. Asa ca, pana reusim sa ingradim bine toata mosia, trebuie sa ramana legati (desi nu mai pot de mila lor).


Aaa, era sa uit, de fapt avem 5 catei, Rufi are o fiica – Maronica, pe care in curand o va adopta unul din vecini. 


Ea e cumintica, deocamdata, insa vedeti si voi ca potential de nazbatii are :)