luni, 31 martie 2014

Operatiunea curatat pomi


      De azi dimineata a inceput operatiunea curatat pomi la conac. E o actiune laborioasa, consumatoare de timp si energie. Pomii cred ca nu au fost curatati de mai bine de 5 ani si sunt plini de crengi uscate, ori mladite crescute unele peste si printre altele. 

        Cam asa arata before and after. 


      Teoretic, ne-am documentat intens inainte de a demara acest proces, atat din carti cat si de pe blogul lui Vasile, insa in practica e destul de complicat. La pomii la care nu s-au executat taieri de formare este foarte dificil sa tai astfel incat sa pastrezi o proportie. Pe langa asta, acesti copaci sunt foarte inalti, unii avand si 5-7m, iar scara noastra abia atinge 3 m, asa ca varfurile au ramas necoafate.

      Orice sugestie, critica din partea voastra este binevenita: noi suntem incepatori in ale gradinaritului, asa ca apreciem orice sfat. Azi au fost toaletati 6 pomi, mai sunt inca vreo 50, asa ca avem timp si material pentru a imbunatati procedeul :).

       Iar pentru a raspunde solicitarii lui Liviu, mai jos o imagine plan cu noua casa a florilor. Intrucat curtea noastra este in panta, gardul a fost construit in trepte, iar bustenii care delimiteaza careurile sunt de asemenea in trepte.



duminică, 30 martie 2014

Stratul cu flori


      Am reusit in sfarsit sa-mi construiesc stratul de flori pe latura de nord a curtii. De fapt Edi l-a construit. A despicat busteni de brad, pe care i-a pus unul peste altul formand niste careuri. In interior am pus un strat de crengi uscate maruntite iar deasupra un strat de mranita. Am transplantat in aceste careuri toate florile pe care le aveam in locuri provizorii: narcisele, lalelele, trandafirii, caldarusele, cele doua fire de levantica, bujorii si arbustul de iasomie. Bujorii sigur nu vor mai inflori anul acesta, ca nu le place deloc sa fie deranjati, insa macar la anul sper sa am niste flori zdravene. 





     Cum se incalzeste solul voi planta bulbii de gladiole si rizomii de dalii.
Tot peste vreo doua saptamani o sa presar deasupra niste talas. Astept o zi mai ploioasa ca sa-l fixeze la sol sa n-am surpriza ca mi-l imprestie vantul in toata curtea.

      In gradina a intrat Edi cu motocultorul si a discuit. Asta toamna am adus gunoi de grajd de la un vecin, l-am imprastiat si apoi am arat. Datorita gunoiului, cat si gerului care a prins brazdele, pamantul s-a lucrat foarte bine cu motocultorul. Anul trecut, pentru ca nu a fost arat din toamna si nici fertilizat, ne-am chinuit destul de mult sa-l lucram. 


      Am semanat mazarea careia i-am pus niste leaturi cu sarme pe care sa se catere asa cum ii place. Am pus in straturi morcovi, patrunjel, marar, ridichi albe si rosii, sfecla rosie si salata creata. Usturoiul care a fost semanat asta toamna e deja marisor: probabil il vom manca verde la friptura de Paste. 


      Ceilalti locuitori ai fermei s-au bucurat de vremea frumoasa.
      Unii au iesit sa vada daca au plesnit mugurii florilor de zarzar. 


      Altii s-au imprietenit, in ciuda ostilitatilor traditionale intre specii. 


      Cei mai in varsta au facut bai de soare. 


      Iar altii s-au dat mai la umbra pentru a-si ciuguli penele. 





vineri, 21 martie 2014

De pe la ferma



      Cine a inventat zicala cu socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, mare dreptate a avut. Sosita eu cu mult chef de munca dupa un weekend petrecut pe drumuri, ma hotarasc sa-mi iau doua zile de concediu, joi si vineri sa ma apuc de semanat zarzavaturi, sa-mi mut niste bulbi de flori, niste trandafiri care stau cam in cale. Zis si facut: marti am dat cererea la semnat, si am sosit acasa bucuroasa nevoie mare ca de joi is libera. Dar ce, credeti ca lucrurile sunt asa cum le planuiesti!?! Nu, nicidecum! De marti noapte m-a acostat o viroza care m-a tintuit la pat pana azi, si m-a secatuit de orice vlaga. Asadar, din doua zile de concediu s-au facut trei, si din toate planurile mele s-a ales praful.
       Ei nu chiar praful, ca s-au ocupat Edi si cu mama de plantat ceapa si usturoiul. Ceapa alba a semanat-o inca de saptamana trecuta, insa cea rosie abia ieri.
      Cand ma intorceam sambata de la Bucuresti, pe centura Buzaului se vindea, ca de obicei, ceapa rosie, ceapa din aceea luguiata si foarte gustoasa. Si gandidu-ma eu ca saracii oameni, cum stau ei pe centura in praf si vant sa vanda cateva cununi de ceapa, am oprit cu gandul sa cumpar arpagic rosu. Era frumos atarnat in pungute, pe care le vedeai lesne de pe sosea. Si il intreb pe nenea (producatorul credeam eu): cu cat dati kilu` de ceapa? El, ma corecteaza: punga doamna, punga o dam cu douaj de lei. Aoleu, zic eu, cum douaj de lei, ca la piata e 7 lei arpagicul galben, hai ca o fi mai scump oleaca ca e rosu, da de 3 ori??? Pai da doamna, zice nenea, da` ce iei mata din piata e ceapa rosie rotunda si iute, nu e din asta lunguiata, de apa. De apa de ne-apa, zic eu, nu-ti dau atatia bani, ca daca mai pun si statul cu dosu`n sus la plantat, la plivit, la prasit la toate alea, mai bine nu mai mananc ceapa rosie. Si dupa ce incepem sa negociem noi intr-un fel, imi dau seama ca ma corectase cand intrebasem de pret, si-l intreb pe nenea cat are in punga. Si surpriza: 800 g, de asta nu-mi zisese pretul pe kil. Asa ca am facut frumusel stanga-imprejur, m-am urcat in masinuta si am pornit spre casa scarbita de negotul de pe centura Buzaului. Ajunsesem sa-mi lase punga la 15 lei, insa am cumparat din piata de la Roman cu 10 lei/kg , nu pe punga :)
      La ferma a mai aparut un locuitor. Noi ii zicem Buson. Marti dimineata, cand ma duceam spre munca l-am vazut pe marginea drumului, chiar cum urcam panta de la Bara. N-am putut sa-l iau, insa m-am tot gandit ca poate nu-l loveste vreo masina, si poate il infiaza careva. Seara la intoarcere, l-am vazut in acelasi loc, pe marginea soselei aproape de sant. Avea jumatate de scalp lipsa, impreuna cu urechea dreapta si o mica rana pe bot. Nu m-am putut abtine sa nu-l iau. I-am dat cu un spray cicatrizant pe rana. O sa ramana defect de o ureche, dar scalpul sigur ii va creste la loc. Problema insa e la piciorusele din fata, ca nu si le misca foarte bine, cred ca are ceva probleme cu articulatiile. De ieri a inceput sa dea din coada cand vorbim cu el, insa ii este foarte frica de cainii mari. Cand il aude pe Gim latrand se apuca de scheunat. Momentan il tinem pe hol noaptea, pana se va vindeca rana complet. Dupa ce se mai inzdraveneste, vedem ce e de facut si cu labutele. 

       Cu exceptia mea, care momentan iau aer cu portia, toata lumea se bucura de soare si de verdeata. 


      Felinele motaie tolanite, ori se scalda in colb, gainile ciugulesc cu placere firicelele de iarba, iar Buson face bai de soare.


       Gim in schimb este terorizat de albine, nu suporta sa auda nici un bazait in jurul lui. Se ascunde cat poate de mult din calea lor. Asta vara a fost un roi chiar deasupra custii lui, si a fost intepat de cateva gaze. 


      Daca scap definitiv de febra, is hotarata maine sa-mi fac straturile cu flori pe marginea gardului de la nord. Abia astept dimineata!

duminică, 9 martie 2014

Plimbarea de duminica



      In sfarsit am vazut si noi Soarele. Dupa atatea zile mohorate, sambata dupa-amiaza au inceput sa se risipeasca norii. Duminica in schimb a fost insorita de dimineata. Dupa ce ne-am uitat la “In gradina Danei”,ne-am hotarat sa facem o plimbare pana in Pricop sa vedem daca putem lua niste aluni. Din ce am citit sunt primele plante care produc polen si sunt tare pe placul albinelor. 
cu drag, din Pricop

      Am mers cu masina pana langa prisaca, dupa care am luat-o la picior. Pana in Pricop sa tot fie vreo 3-4 km de drum pe suhat. Pamantul mustea de apa sub talpile noastre, iar in toata padurea se auzeau triluri de pasari. Un fluture portocaliu ne-a condus pe drumul ce margineste padurea. 

      Mici balti s-au format din loc in loc in zonele mai joase ori in rupturile de teren. Iar vascul a ocupat mare parte din coroana unui paducel. De altfel majoritatea arbustilor de pe suhat erau parazitati de vasc. 
In oglinda
      De pe deal, peste limba de padure se vede satul, cu acoperisul rosu al primariei si cu biserica alba flancata de brazi. Tot de aici se poate vedea prisaca unuia dintre vecinii nostri in toata splendoarea ei. Vara e o nebunie sa treci prin zona: pe tot versantul e un zumzet ametitor de culegatoare sprintene. 


      In Pricop avem o bucata de teren arendata pe care o cosim, pentru Rite. Terenul se intinde de pe o coasta pe alta, pana in calea ferata. Chiar la limita cu sinele am descoperit ca se afla un podet de piatra iar de pe terasament se poate cobora sub podet pe niste trepte de piatra acoperite in intregime cu muschi si iarba. 
Stairway to Haven
       A fost destul de greu de cosit asta vara pentru ca terenul era invadat de maracini si musuroaie. Cei mai tineri dintre arbusti au fost cositi, insa anul acesta trebuie sa mergem si sa curatam temeinic terenul pentru a fi mai usor la cosit si adunat fanul.
      Pe una din lateralele fasii noastre este o vaiuga in care au crescut tot felul de arbori si arbusit: ulm, paducel, maces, alun, salcii, corn. De aici am reusit sa scoatem vreo patru puieti de alun pe care i-am plantat deja in curtea gainilor pentru a fi feriti de poftele Ritelor. 
Muguri de corn
Muguri de paducel
 
Flori de alun
      La intoarcere ne-am abatut pe o poteca din padure, care mie mi s-a parut mai usor de urcat: avea panta mai lina. Am gasit viorele, majoritatea nu sunt inca inflorite, insa in locurile mai ferite de curenti, unele au fost mai curajoase. 


      Speram ca in curand sa apara si zbarciogii. La cat a plouat, nu trebuie decat un pic de caldura si uraciosii bureti vor invada padurea.


vineri, 7 martie 2014

Matele `ncurcate



      Copil fiind, cu cheia de gat in fata blocului, cu inca vreo 7-8 vecini de varsta mea, jucam tot felul de nazdravanii. Unul din jocurile de rutina era matele`ncurcate. Ne prindeam de maini formand un cerc, dupa care incepeam sa ne incurcam: saream peste mainile celor din fata, puneam bratele peste picioare, picioarele peste brate, faceam piruete, picioare peste capete, capetele pe unde se nimereau. Importat era sa nu ne dam drumul la maini, sa ramanem in picioare si sa fim cat mai incurcati posibil. Daca in incalceala gramada de copii se prabusea, o luam de la capat in mare zarva. Unul dintre copii era dinainte ales prin diverse incantatii gen: ala bala portocala, sau sarpele cu clopotei, sa stea in afara grupului, cu spatele la grupul incurcat. Dupa ce se termina procedura cu incurcatura, cel care nu vazuse acrobatiile, trebuia sa ne descurce astfel incat sa formam din nou un cerc. Ce mai chiote si veselie era pe noi cand saracul copil ne incurca mai rau decat ne dusese pe noi mintea, sau pocneam pe cate unul cu piciorul in cap la descalcire!
      Familia mea de feline probabil ca vrea sa experimenteze acest joc, nu stiu de unde or fi auzit de el ca ele sunt foarte tinere, insa clar eu sunt ala trimis departe, care nu vede decat rezultatul acrobatiilor de incurcare.


     

      
      De cand ploua ca-n poeziile bacoviene, matele mele dorm tun. Nici nu vor sa auda de soricei, vrabii ori alte vietati care le-ar stimula instinctele de vanatori. Cel putin motanii s-au transformat in niste porci. Vin cu labutele pline de noroi si-si lasa amprentele peste tot: pe parchet, pe marginea patului, pe birou. Unde te uiti is numai floricele de noroi lasate de laboantele lor. Negrutu avea intr-o zi chiar si coada naclaita, iar blanita parca avea tepi de puncker. Banuiesc ca s-a luat nitel la sfada cu motanul vecinei de la vreo mandra. 


      Fiona e singura care se scutura bine inainte de a intra in casa, iar dupa ce se aseaza comod in pat, incepe sa se spele temeinic. Doar cand e multumita de felul in care s-a curatat, trece la fratii ei puturosi. 


      Revenind la oile, pardon matele noastre, seara de seara suntem d-l si d-na “descurca tot “, cand vine vremea de culcare si mataria trebuie data afara.