marți, 30 septembrie 2014

Chipsuri de mere



      Eu le stiu de copil sub denumirea de scrijele. In alte zone le zice poame, iar acum mai nou si mai modern chipsuri de mere.


      Bunica mea le facea in fiecare an, si le usca in pod aranjate pe ata. Dupa ce se lasa frigul  le punea pe o hartie alba pe soba de teracota. In timp ce se uscau emanau un parfum demetial in toata casa.
      Noi, mai lenesi, si cu mai putin timp la dispozitie, le facem cu nazdravania pe care v-am prezentat-o la dulceata de pere. Numa` spalam fructele , le infingem in tepusa, dam la manivela si spirala-i gata.



      Le punem apoi la uscat in deshidrator, pentru ca inca nu facem focul in casa.



     Folosim pentru chipsuri doar merele sanatoase, care nu au fost lovite si care nu au chiriasi.
     Cele lovite merg la “scarpinatorul de mere”. Asa a botezat unchiul meu de la Galati masinaria achizitionata  pentru tocat mere. 


      Fructele acre maruntite cu acest dispozitiv sunt amestecate cu uruiala de grau si porumb si sunt servite la cina, atat rumegatoarelor  cat si porcilor.
      Cele care sunt bine coapte si dulci merg in butoaie si vor fi distilate in primavara.
     
     Incep sa se coaca si perele de toamna, avem vreo patru astfel de peri doldora de fructe. Urmeaza sa experimentam si chipsurile de pere.  Fructele nu sunt la fel de aromate ca cele de vara, insa avantajul lor este ca sunt mult mai ferme si mai putin zemoase.

     In caz ca incercati sa produceti astfel de chipsuri, trebuie sa stiti ca randamentul este foarte redus, dintr-un kilogram de fructe proaspete abia daca scoti 100-150 g de chipsuri. In schimb randamentul la rontait chipsuri vs mere proaspete e cel putin dublu :)


marți, 16 septembrie 2014

La uscat


Am cules cam tot ce s-a copt prin gradina. Am pus legume in congelator, am pus la borcane insa si la uscat. 

Cimbrul si busuiocul au fost legate in manunchiuri si agatate sub un sopron. 


Ardeii iuti i-am cusut cu sfoara in sirag si i-am agatat la grinda.


 Dupa ce se usuca, merg la mixer si ii transform in tocatura numa` buna de presarat in mancare :)

Ardeii si gogosarii mai marunti, care nu ar fi putut fi copti ori pusi la otet i-am tocat marunt, manual, nu mecanic pentru a nu pierde toata zeama si i-am asezat pe o coala alba la soare. Dupa vreo  patru zile am constatat ca sunt suficient de uscati; din cantitatea de legume crude a ramas mai putin de un sfert.


Morcovii i-am curatat si taiat rondele. 

 

 
Cojile au fost ciugulite cu mare placere de oratanii. De cand locuim la tara am invatat sa valorificam fiecare deseu. Uneori chiar ma minunez cat gunoi puteam sa produc pe vremea cand locuiam in Bucuresti. Incredibil cat de multe se pot reutiliza/valorifica la curte!
Jumatate din rondele le-am asezat la soare, iar jumatate in deshidrator. In aparat au fost gata dupa numai o zi, pe cand la soare a durat trei zile uscarea.


Tot la deshidrator am uscat frunzele de patrunjel si de telina. Am crezut ca pot valorifica si tulpinile, insa a fost munca in zadar. Cand se usuca devin paioase si chair daca le toci suficient de marunt, tot arata si au textura de celuloza. Asadar, pentru uscat voi folosi de acum doar frunze fragede.
Odata avute toate aceste uscaturi, am purces la maruntirea lor: cele verzi cu mixerul, iar ardeii si morcovii cu rasnita de cafea.
Ardeii au mers de minune, insa morcovii desi pareau uscati, nu s-au maruntit foarte bine. Mai mult s-au rupt decat tocat.

In final am amestecat toate ingredientele, am pus si cateva lingurite de sare pentru a potenta gustul si am impachetat in borcanele cu filet. Vom folosi acest amestec la condimentarea orezului, a oualor ochiuri, la cartofi natur si poate chiar la paste.


Sper doar sa nu se aglomereze particulele in borcane, si sa-si pastreze mirosul demential pe care l-au degajat cand le-am maruntit :)

vineri, 5 septembrie 2014

Despre animale


 Dimineata ne asteapta in fata usii, se trezesc inaintea noastra si incep sa schiorlaie. Cum aprind lumina pe hol ii vad cu boticurile lipite de plasa de tantari de la usa. Deasupra lor, pe mana curenta a scarilor asteapta matoancele. Ele aud desteptatorul si coboara tacticoase din pod pentru a primi micul dejun. Cum deschid usa de plasa, toate navalesc in interior, si matele si purceii de catei. Ruf si Buson alearga intr-un suflet in fata usii de la bucatarie. Ei stiu ca de acolo vine mancarea. 

Puii de pisica inca sunt in pod. Ii auzim in fiecare zi cum fac tumbe, alearga, zgreaptana ori ce-or mai face ei. Si pe Tici o vedem aproape roasa si mereu flamanda. Curand vor cobora si ei, insa cred ca si din cauza cateilor mai zabovesc pe sus. 

La amiaza insa, toata curtea doarme, unii la umbra pe sub masini, ori sub frasin, altii pe varful movilei cu lemne. Numai ratustele se balacesc prin ligheane cat e ziulica de lunga. 

Cum trece dogoarea amiezii, incepe halca: alearga, musca, maraie, fac tumbe. Buson participa cu mare bucurie la joaca celor mici, insa uneori ii cam intrece cu saga, si atunci intervine Rufi smotocindu-l pe Buson de singura ureche. 


Dupa joaca urmeaza iar o portie de supt, atat cat permite Rufi. Apoi din nou cad lati, care pe unde apuca. 






Ritele au stat aproape o luna acasa. Din pacate nu au fost bine ingrijite la stana, motiv pentru care am decis sa le aducem acasa: Nej si Rituca erau doar piele si os, iar Rituca din cea mai alintata devenise cea mai sperioasa. Numai daca sesiza intentia de a te apropia de ea o lua la sanatoasa. Am fost foarte dezamagiti de starea in care le-am adus. Acum s-au mai intremat, doar Rituca mai urmeaza o cura cu boabe de porumb. Celelalte au plecat ieri la o alta stana despre care am auzit numai de bine. Peste o luna o vom duce si pe Rituca. 


Iuri creste si e tot mai simpatic. I-a crescut grozav bretonul si se vede deja dupa fizionomie ca e vlajgan.Bruna e prietena lui cea mai buna, dorm impreuna, alearga impreuna si daca cumva ea intarzie mai mult pe langa Matilda seara la supt, zbiara cat il tin plamanii pana se intoarce vitica inapoi in tarc. 

 Gastele au inceput sa sasaie. Nu mai stim care dintre ele e Ferdi, toate-s la fel de mari. Sincera sa fiu nici nu stim daca avem doar gaste sau doar gascani sau si unele si altele. 

 Un locuitor nou este bibiloiul. L-am primit de la colega mea Elena, care auzise patania mea cu ouale de bibilica ce au stat 4 saptamani la clocit fara sa dezvolte embrion ( noi am crezut ca avem un mascul si o femela - fiind de talii diferite, insa in realitate erau doua femele). S-a adaptat foarte repede, e foarte atent cu soatele lui, si deosebit de curios. 



Ratustele mananca in continuare frunze tocate de sfecla si dovleac, amestecate cu branza si crupe. Au inceput sa le dea pene la codita si nu mai sunt chiar atat de simpatice. 


Gainile majoritatea sunt cu spatele gol si nu vor sa se imbrace; oare isi inchipuie ca vom avea la nesfarsit vreme calduroasa? Plus ca nici oua nu prea mai vor sa ne dea. Nu inteleg ce e cu debandada asta in curtea lor :)





miercuri, 3 septembrie 2014

Dupa o raita prin gradina


       Gradina de legume a cam fost neglijata in ultimele saptamani. Nici macar la udat nu am mai intrat. Stransul fanului ne-a ocupat cea mai mare parte a timpului: o data cosita iarba trebuie musai sa te ocupi numai de ea daca vrei sa ai nutret de calitate: intoarce brazdele, aduna-le, cara-le, toate contra cronometru pentru ca daca te prinde ploaia, toate sunt in zadar. 

       Asadar, dupa o lunga perioada, am intrat cam cu temere in gradina. La partea din deal am avut o suprafata destul de vasta cu galbele, care acum sunt uscate si dau o nota de toamna tarzie intregii gradini. Insa o data depasita aceasta zona am constatat cu bucurie ca plantutele au evoluat bine, chiar si neingrijite, unele se coc, altele au regenerat dupa atacul manei, iar altele asteapta sa fie culese. Aceasta fiind observate m-am inarmat cu un cos si am purces la cules. Trebuie sa recunosc ca aceasta este activitatea mea preferata din tot ce inseamna gradinarit. 

       Pentru zarzavat, numa` bun iarna de pus in ciorbita, am recoltat gogosari, ardei gras rosu, tomate, frunze de telina si patrunjel. 




 

  
      Noi nu punem radacinoase (morcov/telina) la zarzavat, pe acestea le pastram la beci si le consumam proaspete. 



  
     Vinetele s-au cerut si ele culese: le-am copt si le-am pus in congelator. Inca nu stim daca le vom transforma in zacusca sau le pastram pentru salata.  




      Cred totusi ca vinetele ar fi vrut mai multa apa, desi plantele au avut destul de multe fructe, acestea nu au ajuns la dimensiunile dorite. De gust insa nu ma pot plange, sunt perfecte. Imi plac mult cele albe la salata pentru ca au mai putine seminte si isi pastreaza culoarea deschisa si dupa coacere, cele negre se cam invinetesc dupa ce le lasi la scurs. 

      Sambata am dat o raita si pe la livada de la conac si am cules perele de vara. Cele pe care am reusit sa le culegem din pom le-am asezat frumos in ladite pentru consum in stare proaspata. Pe cele din varf le-am scuturat si le-am pus in saci de folie. Acasa am spalat toate fructele din saci si le-am sortat: cele foarte coapte au mers in butoi iar cele ferme le-am folosit la dulceata. Am primit de la dragii mei colegi de birou, in dar de ziua mea, o masinarie tare simpatica: feliaza, curata de coaja si scoate cotorul de la mere/pere. Ne-a fost de mare ajutor in pregatirea fructelor pentru dulceata. 




      Pentru fiecare kg de pere curatate am pus cate ½ kg zahar si am lasat in ligean pana a doua zi. Reteta de pe net prevedea ceva mai mult zahar, insa fructele erau deja foarte dulci asa ca am adaptat-o. Au lasat foarte multa zeama, si duminica seara le-am fiert. Cand dulceata clocotea am adaugat doua bete de scortisoara. 


      E prima data cand incercam dulceata de pere, a iesit delicioasa, insa desi a fiert aproape doua ore nu s-a legat foarte tare. Sper totusi sa tina peste iarna chiar daca nu e caramelizata :)