De pe la ferma

      Cine a inventat zicala cu socoteala de acasa care nu se potriveste cu cea din targ, mare dreptate a avut. Sosita eu cu mult chef de munca dupa un weekend petrecut pe drumuri, ma hotarasc sa-mi iau doua zile de concediu, joi si vineri sa ma apuc de semanat zarzavaturi, sa-mi mut niste bulbi de flori, niste trandafiri care stau cam in cale. Zis si facut: marti am dat cererea la semnat, si am sosit acasa bucuroasa nevoie mare ca de joi is libera. Dar ce, credeti ca lucrurile sunt asa cum le planuiesti!?! Nu, nicidecum! De marti noapte m-a acostat o viroza care m-a tintuit la pat pana azi, si m-a secatuit de orice vlaga. Asadar, din doua zile de concediu s-au facut trei, si din toate planurile mele s-a ales praful.

       Ei nu chiar praful, ca s-au ocupat Edi si cu mama de plantat ceapa si usturoiul. Ceapa alba a semanat-o inca de saptamana trecuta, insa cea rosie abia ieri.

      Cand ma intorceam sambata de la Bucuresti, pe centura Buzaului se vindea, ca de obicei, ceapa rosie, ceapa din aceea luguiata si foarte gustoasa. Si gandidu-ma eu ca saracii oameni, cum stau ei pe centura in praf si vant sa vanda cateva cununi de ceapa, am oprit cu gandul sa cumpar arpagic rosu. Era frumos atarnat in pungute, pe care le vedeai lesne de pe sosea. Si il intreb pe nenea (producatorul credeam eu): cu cat dati kilu` de ceapa? El, ma corecteaza: punga doamna, punga o dam cu douaj de lei. Aoleu, zic eu, cum douaj de lei, ca la piata e 7 lei arpagicul galben, hai ca o fi mai scump oleaca ca e rosu, da de 3 ori??? Pai da doamna, zice nenea, da` ce iei mata din piata e ceapa rosie rotunda si iute, nu e din asta lunguiata, de apa. De apa de ne-apa, zic eu, nu-ti dau atatia bani, ca daca mai pun si statul cu dosu`n sus la plantat, la plivit, la prasit la toate alea, mai bine nu mai mananc ceapa rosie. Si dupa ce incepem sa negociem noi intr-un fel, imi dau seama ca ma corectase cand intrebasem de pret, si-l intreb pe nenea cat are in punga. Si surpriza: 800 g, de asta nu-mi zisese pretul pe kil. Asa ca am facut frumusel stanga-imprejur, m-am urcat in masinuta si am pornit spre casa scarbita de negotul de pe centura Buzaului. Ajunsesem sa-mi lase punga la 15 lei, insa am cumparat din piata de la Roman cu 10 lei/kg , nu pe punga :)

      La ferma a mai aparut un locuitor. Noi ii zicem Buson. Marti dimineata, cand ma duceam spre munca l-am vazut pe marginea drumului, chiar cum urcam panta de la Bara. N-am putut sa-l iau, insa m-am tot gandit ca poate nu-l loveste vreo masina, si poate il infiaza careva. Seara la intoarcere, l-am vazut in acelasi loc, pe marginea soselei aproape de sant. Avea jumatate de scalp lipsa, impreuna cu urechea dreapta si o mica rana pe bot. Nu m-am putut abtine sa nu-l iau. I-am dat cu un spray cicatrizant pe rana. O sa ramana defect de o ureche, dar scalpul sigur ii va creste la loc. Problema insa e la piciorusele din fata, ca nu si le misca foarte bine, cred ca are ceva probleme cu articulatiile. De ieri a inceput sa dea din coada cand vorbim cu el, insa ii este foarte frica de cainii mari. Cand il aude pe Gim latrand se apuca de scheunat. Momentan il tinem pe hol noaptea, pana se va vindeca rana complet. Dupa ce se mai inzdraveneste, vedem ce e de facut si cu labutele. 

       Cu exceptia mea, care momentan iau aer cu portia, toata lumea se bucura de soare si de verdeata. 

      Felinele motaie tolanite, ori se scalda in colb, gainile ciugulesc cu placere firicelele de iarba, iar Buson face bai de soare.

       Gim in schimb este terorizat de albine, nu suporta sa auda nici un bazait in jurul lui. Se ascunde cat poate de mult din calea lor. Asta vara a fost un roi chiar deasupra custii lui, si a fost intepat de cateva gaze. 

      Daca scap definitiv de febra, is hotarata maine sa-mi fac straturile cu flori pe marginea gardului de la nord. Abia astept dimineata!