marți, 30 iunie 2015

Ciresar la sfarsit


E primul an de cand locuim la tara, cand ne-am saturat de cirese. S-au facut din belsug hultoane, cirese negre amare, cirese albe, de toate soiurile. Am facut compot, dulceata, am pus cu tuica, si daca ar fi fost gata la timp deshidratorul, as fi incercat si cirese deshidratate pentru ciugulit cand ai pofta de ceva bun.

Nici visinele nu se lasa mai prejos, incep si ele sa devina numa bune de dulceturi,


In gradina am parte de tot felul de surprize. Varza de la deal a inceput sa lege binisor. A primit macerat de tutun si praf de cenusa pentru musculite albe. Doar am ameliorat nitel situatia, nu am reusit sa scapam definitiv.




Varza din gradina de la vale insa a fost integral cotropita de musculite. Desi am plantat-o intre tomate, si i-am dat macerat de tutun si cenusa din plin, aici chiar nu am reusit nici macar sa diminuez atacul. O sa mai incerc cu pelin, daca nici asta nu merge ma declar invinsa si ma multumesc cu ce am la deal.

Conopida e mare, adica are multe frunze, dar nu da semne ca ar vrea sa infloreasca.


Tomatele au inceput sa rodeasca binisor tot in gradina de la deal. Desi zona de acolo e mai vitregita (e vant constant si solul nu tocmai fertil) se pare ca e mai roditoare.




In solar e jungla, trebuie neaparat a doua runda de copilit si defoliat. Randurile sunt mult  prea apropiate, si nici nu mai ai loc sa treci printre plante. Fructele sunt putine, insa sper ca de acum sa inceapa sa lege- flori au din belsug. Dupa tratamentul cu macerat nu am mai gasit frunze arse, ceea ce ma face sa cred ca intr-adevar  le lipsea ceva.




Pentru ca am astepta folia de mulcire si instalatia de irigat, in solar am pus mai tarziu decat in camp.
Afara am reusit sa plivim, dupa ultima runde de ploi abia se mai zareau plantulete.
Zona ardeilor  si a vinetelor a fost mulcita cu paie din abundenta. Urmeaza si zona tomatelor cat de curand.





Telina e foarte firava, insa promite.

Nu stiu ce sa cred de vinetele rosii din seminte de la Ecoruralis. Au ramas foarte mici, si desi au boboci, nu cred ca vor da roade viabile. Trebuie sa ma documentez si sa vad daca mai pot face ceva in privinta lor.

Tutunul, o alta planta pe care o testam anul acesta, creste frumos in zona irigata. Unde nu a fost udat, a ramas pitic si pare imbatranit.



Din pacate timpul e prea scurt pentru cate sunt de facut. E posibil sa ne fi intins mai mult decat ne e plapuma. J Om vedea ce o iesi la final, doar invatam toata viata.

miercuri, 10 iunie 2015

Despre tomate si catei

In solar apar primele provocari.
Cateva dintre rosioare au pete pe frunze – zonele afectate arata ca niste arsuri uscate. Nu pare sa fie boala, pentru ca pe dos tesutul e la fel de uscat – nu prezita perisori sau mucegai.


Nici de la soarele prea puternic nu par sa fie, pentru ca au aparut preponderent la tomatele din partea vestica a solarului unde  la exterior avem perdea groasa de vegetatie.


Dupa cate ma pricep, par sa fie ceva carente de minerale, motiv pentru care am trecut urgent la pregatirea unui cocktail de buruieni. Pentru ca nu stiu sigur ce le lipseste, am amestecat tataneasa cu urzica si coada calului si deja e de doua zile la macerat. Sambata vom incepe opratiunea “parfumata”.




In solar am copilit rosiile, de fapt Edi le-a copilit ca eu tot amanam acest proces – imi placeau asa stufoase si mi-era mila de bietii copili. A fost destul de radical, insa pana la urma e spre binele lor – sper ca acum sa-si mai ingroase tulpinile care sunt destul de fragile la baza.






Rasadurile plantate in gradina dau semne ca incep sa se acomodeze, au scapat de galbejeala specifica rasadnitei si au capatat verdele sanatos. Unele dintre ele au deja flori, desi is inalte de numa 30-40 cm.
In gradina de la deal insa, legumele din rasad arata mult  mai bine. Am reusit sa legam doua randuri de tomate, am prasit varza si conopida. Mai avem de legat doar vreo zece randuri de tomate.



Problema e ca acea gradina nu are garduri si nicicum nu putem pleca neinsotiti: Helga si Lil de urmaresc pas cu pas si se harjonesc fix pe legumele noastre.


Helga e la noi de prin aprilie – mi-a luat vreo doua luni sa ma apropii de ea: a fost parasita in camp intre doua sate pe drumul meu spre serviciu. Ma opream in fiecare dimineata si-i lasam ceva de mancare pe margine drumului si ea se apropia doar dupa ce auzea motorul pornit. A fost maltratata cu siguranta, pentru ca la orice zgomot sau orice miscare brusca se sperie si fuge sau se lipeste de pamant asteptand sa primeasca lovitura.

Lil in schimb e o haimana, probabil crescut de pui la stana. Si el a fost abandonat pe drum, insa s-a tinut de o caruta si a ajuns in sat. Cum la noi e poarta tot timpul deschisa, a intrat si s-a culcusit intr-o magazie de unde nu a mai vrut sa plece. E un caine de-a dreptul libidinos: cu cat il indeprtezi mai tare cu atat se lipeste mai mult de tine: te prinde cu labutele ca si cum te-ar imbratisa, te linge, te prinde cu coltii si te trage de pantaloni. El nu stie nici de vorba buna nici de bataie.

Ceilalti doi catei ai nostri, Rufi si Buson sunt legati de ceva vreme,  impreuna au smotocit ratele vecinei de la deal, si ne-am trezit cu plangere la politie si cu cadavrele bietelor pasari intr-o sacosa. Am dat la schimb alte trei inaripate pentru a scapa de amenda si a incheia armistitiu cu vecina. Asa ca, pana reusim sa ingradim bine toata mosia, trebuie sa ramana legati (desi nu mai pot de mila lor).


Aaa, era sa uit, de fapt avem 5 catei, Rufi are o fiica – Maronica, pe care in curand o va adopta unul din vecini. 


Ea e cumintica, deocamdata, insa vedeti si voi ca potential de nazbatii are :)

luni, 1 iunie 2015

De pe la noi


Ultima luna a fost foarte aglomerata pentru noi, nu stim cand si cum a trecut. Ne-am trezit azi dimineata, cand sa schimbam foaia la calendar, ca vrabiile din Acceleratul lui Toparceanu: Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...



Am umplut solarul cu rosii, si ma laud ca mi-s inflorite majoritatea. Pe cand altii au deja gogonici, eu ma bucur ca ale mele infloresc.





In gradina am reusit sa plantam vinetele, gogosarii, varza si ardeii. Pe cei din urma i-am pus ca si anul trecut: doua fire la cuib sa se sprijine unul pe altul la greu.


Seceta ne cam strica planurile anul asta. La noi nu a mai plouat dinainte de Paste, iar reteua de apa nu mai functioneaza de cateva zile (se pare ca s-au cam epuziat resursele). In gradina de la vale reusim sa udam cu apa de fantana, insa hidroforul nu are suficienta putere sa impinga apa si in gradina de la deal.
Asa ca acolo e cam dezastru, nu ne-a iesit aproape nimic din legumele semanate. Anul acesta nu avem nici macar un fir de morcov, pastarnac ori sfecla. Ceapa si usturoiul au iesit ici si colo cate un fir iar cartofii doar pe o mica portiune unde a fost lucerna.
Rasadurile puse la deal acum o luna arata bine, le-am udat in primele doua saptamani, insa daca nu ploua, nu se va alege nimic de ele.



Puii din prima generatie au crescut binisor, insa ii tinem in continuare in cusca. Am incercat vreo doua-trei zile sa-i lasam liberi insa pisica vecinilor a reusit sa vaneze sapte dintre ei.


In alta cusca tinem o noua generatie de pufosenii, mancaciosi si galagiosi.


Closca  cu puii de aur a clocit intr-un butoi cu rumegus, fara ca noi sa stim. Are patru progenituri pe care le pazeste cu mare atentie.


Ne bucuram si de primele roade ale ciresului de mai, nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai gustoase. Insa atat cat am ajus de jos, am ras toate fructele, au mai ramas doar cateva in varf, unde urmeaza sa ne luptam cu graurii pofticiosi.



Ieri am descoperit si primele capsune usor parguite, destul de maruntele insa numa` bune de ciugulit atunci cand ai pofta de ceva dulce.