marți, 25 august 2015

Pe final de august


Miroase a toamna, prea devreme. Campul arata ca la sfarsit de octombrie, ars de soare si de seceta.
A plouat prea putin, cu toate codurile anuntate abia daca au cazut cativa stropi. Animalele sufera cel mai tare din pricina secetei, deja am inceput sa dam fan rumegatoarelor pentru ca pe islaz iarba nu a mai crescut.

Avem o noua specie la ferma: manzul Marin (a venit la noi de Sfanta Maria). Evident tot al meu sot a tinut mortis ca-i trebuie cal. Chiar ma gandeam ca treptat ne transformam in amish :))), Edi si-asa poarta barba, eu imi cumpar o boneta, ne facem si trasura si gata.


Dar, revenind la manzul nostru, Marin e cumintel deocamdata, are doar 4 luni, ii plac merele si adora sa se tavaleasca prin iarba. Mie mi-e cam frica sa ma apropii de el, insa treptat sper ca ne vom imprieteni.


Iuri s-a intors de la stana, e ditamai tapul si a cam devenit seful peste ceilalti ai curtii. S-a luat in coarne cu  vitelul si a cam iesit castigator. A ramas insa la fel de alintat.


Zapacitele de gaini au scos pui pe banda rulanta, fara ca macar sa prindem de veste. Am vazut ca au mai disparut dintre ele insa ne-am gandit ca le-a luat vulpea. Insa doamnele au clocit care pe unde au putut: in podul cu fan, intr-un butoi cu rumegus, sub niste busteni de brad, si au iesit tantose cu pufoseniile lor. Acum avem bataie de cap cu astia mici, e cam tarziu pentru ei, ne temem ca o sa-I prinda frigul insuficient dezvoltati. Ii indoapa mama cu oua fierte, branza de vaci cu crupe, urzici tocate, doar-doar i-o zburataci.


Cocosul alb o cam ia pe cocoasa, motiv pentru care sta mai mult ascuns ori cocotat. Il cam ciufulesc gastele. Acu` la drept vorbind, si-o cam merita, ca si el smotocea rata alba.


Lil a ramas la fel de libidinos, nu am vazut pana acum caine sa cerseasca atata atentie. Ce ma enerveaza crunt la el este ca toata noaptea latra, numa el stie la ce, iar ziua doarme la umbra. Poa` sa intre cine vrea in curte ca nu se sinchiseste. El noaptea are treaba, si eu dorm doar cu antifoane.

In gradina e binisor, tinand cont de seceta crunta. Rosiile au rodit din belsug si spre fericirea noastra nu s-au imbolnavit. Am reusit sa indetificam soiurile si sa culegem seminte pentru anul viitor.









Vinetele portocalii au inceput sa se coaca, ce a mai ramas in urma gandacilor de Colorado. Sunt foarte mici, insa arata interesant.



Dovleceii patison au cateva fructe, ii ud la fiecare doua seri pentru ca vreau neaparat sa ajunga la maturitate sa recoltez seminte. Cei normali au rodit foarte putin, abia am reusit sa usuc cateva rondele pentru vegeta de casa.



Vinetele rodesc si ele binisor, nu au fructe foarte mari, insa sunt gustoase. Am copt si am pus la congelator pentru salata dar si pentru zacusca.


Ardeii sunt foarte afectati de seceta:  au pete brune de la lipsa de calciu, au pielea zbarcita si nu sunt carnosi. Imi pare tare rau ca nu am pus si in solar un rand. La anul cu siguranta vom proceda altfel.


A inflorit tutunul, seamana cu regina noptii, insa e roz delicat. Frunzele sunt foarte mari si de un verde crud. As fi putut sa-l pun la fel de bine printre straturile de flori, nu musai in gradina de legume. Cred ca e timpul sa recoltam din frunze si sa ne documentam cum se prepara.


Muncim de zor la conserve, facem suc si bulion, dulceata de soc, uscam rosii, dovelecei, ardei si telina pentru delicat si testam retete de tomate uscate cu ulei, perfectam retete de branzeturi  si ne bucuram din plin de roade. Miroase a toamna, prea devreme!

12 comentarii:

  1. Foarte frumos! Draga,asta-i viatza adevarata,nu intre betoane si la supermarketuri.Felicitari si,te pot invidia multzi! In ceea ce-l priveste pe Marin,nu-ti fie tema si apropie-te de el cat mai des.Pe Lil,il jgnesti facandu-l libidinos-este un caztel tare dragalas! Din punctul lui de vedere,face cel mai bun lucru: daca noaptea va pazeste,normal ca,ziua trebuie sa doarma.Instinctul lui ii spune ca,ziua nu exista pericol atata timp cat cineva este acasa,de veghe.Cu puiutzii,intr-adevar este o problema,ca diminetzile si serile sunt racoroase.dar sunt convinsa ca te descurci ! Multa sanatate,putere de munca si voie buna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crede-ma ca Lil e cu adevarat libidinos, cum te asezi vine si se zgaibara pe tine si te linge si s-ar urca in brate si nu se da dus decat daca-l ameninti cu jordia. Si-asa nu prea stie el ca nu a incasat-o niciodata de cand e la noi. Si cu manzul da, probabil ca daca as sta mai mult pe-acasa ne-am imprieteni.
      Multumim pentru aprecieri si urarile de bine! Asemenea iti dorim si tie! :)

      Ștergere
  2. Doamne ce dragalas e manzul!
    Datorita fiicei mele am inceput sa ma uit si eu mai cu atentie la cai si incep sa-mi placa si mie :)
    Sa va fie sanatos, sa cresca mare si sa va si ajute, dar sa va si bucure.
    (fiica mea iubeste mirosul pe care-l capata hainele ei dupa o zi de calarie mai mult decat orice parfum :) si incepem sa ne obisnuim si noi, pentru ca din cizme nu putem scoate mirosul oricat ne-am chinui :) )

    Gradina e foarte frumoasa.
    Eu am avut doi (adica 2) patisoni :) unul l-am lasat de seminte. Daca cumva nu o sa ai, spune, si le impartim frateste :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ana-Maria mi-s dragi si mie caii dar nu sunt foarte familiarizata cu ei. Aveau bunicii mei cand eram copil, insa doar varul meu se ocupa de cal, pe mine nu ma lasau ca eram prea mica. Cu siguranta daca as petrece mai mult timp cu el ne-am obisnui. In plus stiu ca sunt foarte sensibili, daca se lovesc se vindeca foarte greu, trebuie periati, pieptanati, curate copitele si tot felul de cosmetizari care cer timp :)
      Multumesc pentru oferta de patison, daca cumva nu reusesc sa recoltez de la mine o sa apelez cu incredere la resursele tale :)

      Ștergere
  3. Scumpei toti,mandra cornuta alintata si obosit foarte catelul (nopti nedormite, munca multa).Aveti grija de calut. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Avem avem grija; cumparam cuburi de zahar pentru el ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru tot ce e la voi acolo, pentru toata munca depusa! O intrebare. Cu ce usuci legumele? Ai un deshidrator? Multumesc, Roxana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Roxana pentru aprecieri!
      Avem un deshidrator electric, insa capacitatea este foarte mica. Il folosim doar spre toamna cand nu mai e asa de cald Vara asta am uscat foarte mult la soare. A incropit sotul meu niste rame de lemn cu panza din aia de se pune la geam sa nu intre insectele. Pe rame am pus rosiutele taiate felii si le-am acoperit cu tifon. In 3-4 zile caniculare sunt uscate perfect.
      Pentru verdeata avem un deshidrator din lemn (o cutie neagra cu rame la interior). O sa postez pe blog despre asta, cu poze, sa vedeti exact ce si cum :)

      Ștergere
  6. Deosebit este la voi, dar si munca pe masura. Sa va tina Dumnezeu sanatosi ca harnici sunteti!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am apucat sa comentez la timp si nu pot trece mai departe fara sa spun cateva cuvinte. :)
    M-ai amuzat foarte tare cu faza ca va puteti "transforma in amish". :) Imi si inchipuiam cum o sa pui poze cu voi doi in trasura, la plimbare. D-alea artistice de vedem prin filmele cu amish. :)

    Lui Marin ii urez sa fie sanatos, sa creasca mare si sa va ajute in gospodarie!
    Cat despre Lil te-nteleg perfect. Si noi avem o Miri intocmai cum l-ai descris pe Lilpe Lil.
    Si-o tinem asa de vreo 15 ani. :)

    Gradina este foarte frumoasa! Ma bucur ca aveti roade multe pentru ca sunteti foarte gospodari!
    Tot timpul povestesc si va laud in fata colegilor mei corporatisti care se vaita. :):):)

    Sanatate multa si spor, draga Oana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca Edi a inceput sa bazaie ca vrea trasura :)). Si la cum poate fi de convinagtor (a lucrat in vanzari) sigur vom avea mai devreme sau mai tarziu.
      Multumim mult pentru laude, am fost si noi corporatisti vreo 10 ani asa ca stim cum e si nu regretam schimbarea, chiar daca munca e de multe ori mai grea, stresul nu e acelasi.
      Numai bine Mihaela!

      Ștergere