Prin ograda

       La oras ne trezeam dupa 9 in weekend-uri. Nu era nici o graba, leneveam in pat ore bune, discutam cafeaua pe-ndelete, ne prindea amiaza in pijamale.

    Tarani fiind, acum nu ne permitem sa dormim mai tarziu de 7, nici macar in weekend-uri. Animalele nu masoara timpul cu saptamana!

       Asadar, cam asa arata inceputul unei zile de duminica:

•           Imediat ce am sorbit ultima picatura de cafea, luam galetile cu apa calduta si ne indreptam spre sura;
•           In drum aruncam cateva galetuse de boabe de porumb si deschidem poiata, miscandu-ne cat se poate de rapid din fata usii pentru a nu deveni aeroport pentru zburacioase;
•           Intram in grajd insotiti de juniorii mancaciosi;

•           Cat Edi mulge vacile eu ma delectez  cu animalele mai putin productive si observ cum motanul Bartos este educat/smotocit de pufoseniile lui Rufi;

•   Marin e intrigat de prezenta mea in grajd, motiv pentru care considera oportun sa-mi fure caciula, sa-mi mestece vesta de fas si sa ranjeasca spre mine. Inca mi-e usor frica de el, iar el  e inca prea curios

•       Toti cei mici stiu ca urmeaza sa primeasca lapte caldut proaspat muls asa ca se tin de sotii primprejurul meu;

•       Lil se cuibareste in fan si profita din plin de ultra-violetele diminetii pentru a-si improspata bronzul. Unul din juniori il urmeaza intocmai – probabil is intensifica petele

•           Blu  are ochii albasti ca un cer senin de vara. Stie ca ne este foarte drag  si e obraznic foc - ori de cate ori il cert ca-mi smotoceste motanul face o mutra de milog de iti vine sa-i ceri tu scuze.

•          Ma cocot in podul surii in constructie si admir la rasarit cerul albastru ca ochii lui Blu

•          La apus e inca o parte de faneata verde iar pe marginea padurii mai sunt cateva palcuri din prima zapada;

•           Luna inca nu a apus, se zareste si ea inspre Ceahlau

•           Dupa ce ducem laptele in casa si hranim catei, matoance si purcei, vine randul rumegatoarelor. Acum avem 3 vacute, doua junici si o vitica.

•           Bruna a crescut foarte frumos, aproape ca a ajuns-o pe Matilda

•           Capritele s-au intors si ele de la stana si sunt sistematic antrenate de Marin – cand are chef de joaca le fugareste prin toata ograda

•           Le mai admiram nitel, mai scarpinam pe una pe alta, constatam ca mai avem de lucru cel putin o saptamana la noul grajd pentru vite si speram sa mai tina vremea sa-l terminam;

•     Pornim spre casa si observam ca gastele incep sa se balaceasca in apa proaspat schimbata. Tare mult si-ar dori un iaz in care sa poata intra cu totul;

•          Ratele stau deocamdata pe uscat, daca se apropie de apa isi iau papara de la gaste. Dar nici cu ele nu mi-e rusine: smotocesc gaini, pisici si catei;

•           Cocosul pitic invata sa cante si scoate un gajait de parca s-ar ineca. Are noroc ca-i frumusel, ca la cat ii de galagios, nu l-as vedea prea bine.

Si cam asa s-a dus jumatate din zi. Abia pe la 11 mancam micul dejun, eventual mai bem o cafea sau un ceai in tihna. La pranz mergem sa facem curat la animale  dupa care o luam de la capat cu hranitul, adapatul, scarpinatul.

Nu-i asa ca e un deliciu viata la tara?!