Dupa o raita prin gradina

       Gradina de legume a cam fost neglijata in ultimele saptamani. Nici macar la udat nu am mai intrat. Stransul fanului ne-a ocupat cea mai mare parte a timpului: o data cosita iarba trebuie musai sa te ocupi numai de ea daca vrei sa ai nutret de calitate: intoarce brazdele, aduna-le, cara-le, toate contra cronometru pentru ca daca te prinde ploaia, toate sunt in zadar. 

       Asadar, dupa o lunga perioada, am intrat cam cu temere in gradina. La partea din deal am avut o suprafata destul de vasta cu galbele, care acum sunt uscate si dau o nota de toamna tarzie intregii gradini. Insa o data depasita aceasta zona am constatat cu bucurie ca plantutele au evoluat bine, chiar si neingrijite, unele se coc, altele au regenerat dupa atacul manei, iar altele asteapta sa fie culese. Aceasta fiind observate m-am inarmat cu un cos si am purces la cules. Trebuie sa recunosc ca aceasta este activitatea mea preferata din tot ce inseamna gradinarit. 

       Pentru zarzavat, numa` bun iarna de pus in ciorbita, am recoltat gogosari, ardei gras rosu, tomate, frunze de telina si patrunjel. 

 

  

      Noi nu punem radacinoase (morcov/telina) la zarzavat, pe acestea le pastram la beci si le consumam proaspete. 

  

     Vinetele s-au cerut si ele culese: le-am copt si le-am pus in congelator. Inca nu stim daca le vom transforma in zacusca sau le pastram pentru salata.  

      Cred totusi ca vinetele ar fi vrut mai multa apa, desi plantele au avut destul de multe fructe, acestea nu au ajuns la dimensiunile dorite. De gust insa nu ma pot plange, sunt perfecte. Imi plac mult cele albe la salata pentru ca au mai putine seminte si isi pastreaza culoarea deschisa si dupa coacere, cele negre se cam invinetesc dupa ce le lasi la scurs. 

      Sambata am dat o raita si pe la livada de la conac si am cules perele de vara. Cele pe care am reusit sa le culegem din pom le-am asezat frumos in ladite pentru consum in stare proaspata. Pe cele din varf le-am scuturat si le-am pus in saci de folie. Acasa am spalat toate fructele din saci si le-am sortat: cele foarte coapte au mers in butoi iar cele ferme le-am folosit la dulceata. Am primit de la dragii mei colegi de birou, in dar de ziua mea, o masinarie tare simpatica: feliaza, curata de coaja si scoate cotorul de la mere/pere. Ne-a fost de mare ajutor in pregatirea fructelor pentru dulceata. 

      Pentru fiecare kg de pere curatate am pus cate ½ kg zahar si am lasat in ligean pana a doua zi. Reteta de pe net prevedea ceva mai mult zahar, insa fructele erau deja foarte dulci asa ca am adaptat-o. Au lasat foarte multa zeama, si duminica seara le-am fiert. Cand dulceata clocotea am adaugat doua bete de scortisoara. 

      E prima data cand incercam dulceata de pere, a iesit delicioasa, insa desi a fiert aproape doua ore nu s-a legat foarte tare. Sper totusi sa tina peste iarna chiar daca nu e caramelizata :)