Dup-atata frig si ceata…

      In sfarsit a aparut si la noi soarele, nu-i foarte cald insa la tonus prinde bine. Parca am furnicaturi in palme, in talpi: abia astept sa se topeasca zapada, sa-mi construiesc stratul inaltat pentru mirodenii (cum am vazut la Iuliana), sa incep sa seman din trufandale, sa miros pamantul reavan.

    Deocamdata pe crengile care vor deveni hrana pentru plantele mele aromatice stau galagioasele de vrabii. Dupa ce si-au pus burta la cale cu boabe din coser, stau si sporovaiesc cat e ziulica de lunga. 

      Din loc in loc au aparut cateva petice de iarba. 

     Narcisele, saracele au iesit cam sifonate de sub stratul de omat. Ce-i drept a si fost cam mult peste ele, ca tot ce a alunecat de pe acoperis le-a picat drept in cap. Deocamdata nu arata nici un boboc. Acu` nici eu de cand le-am pus in pamant nu le-am mai scos sa le mai raresc, aerisesc, si ce le-o mai placea lor. 

      Niste lalele spasite au indraznit si ele sa scoata varfuri de frunze, insa par cam zgribulite. 

    Nici liliacul parca nu da semne ca s-ar trezi. Are mugurii incotosmanati in solzi, si parca-parca ar mai motai nitel. 

      Capsunii sunt tare viteji. Si-au pastrat frunzulitele verzi si peste iarna. Astia sunt mosteniti de la Mos Ghita: toata via era impanzita de stoloni. Asta privara m-am trezit sa mut o parte din ei, fapt pentru care n-au mai rodit. Acum insa sunt multumita de cum arata, sunt rari, aranjati pe rand si sper sa-mi dea si fruncte la inceputul verii. Nu stiu ce soi sunt, insa ma bucur ca nu-s deloc pretentiosi, au fructele nu prea mari insa foarte parfumate. Acum doi ani, cand inca cresteau in salbaticie (adica nu intervenisem deloc printre ei) am avut o recolta foarte bogata, am facut cateva borcane gem si am donat si rudelor. 

     Dragalasele de gaze au inceput si ele sa efectueze zborul de curatire. Asta e foarte imbucurator pentru noi, pentru ca astfel isi golesc intestinele (da, si ele asa mici cum sunt, au intestine) si nu mai risca sa se imbolnaveasca. 

      Si in incheiere, inspirandu-ma din vorba omului lenes care vara, cand are mai mult de munca la camp, striga in gura mare: Hai Ploaie, hai! Zic si eu: Hai Primavara, hai!