La conac

      Azi dimineata am dat o fuga la Todireni, un sat la vreo 5 km de Stanita, unde am luat in arenda niste teren. Eram curiosi sa vedem cum arata livada, pentru ca in curand trebuie sa ne apucam sa curatam copacii. Asta toamna am semnat contractul, insa nu vizitasem pe indelete zona, sa inventariem pomii, sa deosebim limitele terenului. Acum, ca s-a topit zapada, am reusit sa vedem la ce ne-am inhamat. 

      Livada este destul de batrana, multi dintre copaci nu au fost curatati de ani de zile, altii au fost ciopartiti aiurea iar altii au crescut de-a valma, unul prin coroana celuilalt. Marea majoritate a pomilor sunt meri, insa am vazut si doi ciresi foarte inalti, cativa nuci, doi aguzi si pruni. Pe margine avem salcami, iar langa scarile conacului este un tei al carui trunchi nu-l pot cuprinde in brate.

      Terenul l-am arendat de la un arhitect stabilit in Franta: am luat livada de aproximativ jumatate de hectar, si un hectar de teren arabil pe care intentionam sa semanam porumb si lucerna pentru Rite. 

      Pamantul a apartinut unei familii de boieri, la fel conacul si livada. In perioada comunista, constructia a servit ca sediu de spital si ulterior scoala generala. Din pacate, dupa revolutie, tot ce scapase in urma comunismului, a fost vandalizat, nu a mai ramas decat cladirea, si aceasta subrezita de vreme si de localnicii care s-au autoservit cu tot ce au gasit. Sub toata constructia sunt galerii cu ziduri groase de caramida, cu arcade si bolti asemeni unei veritabile crame; pana si caramizi din aceste arcade le-au fost de trebuinta localnicilor. Treptele sunt acoperite cu muschi si licheni, balustrada din fier forjat a fost mancata adanc de rugina, iar doi macesi cresc falnici printre dalele de beton. 

      Vara, de pe treptele conacului privelistea este ametitoare, se vad in departare satele, intinderea de apa a iazului din vale si parcelele cultivate in diferite culori. Iar cand infloreste teiul, va puteti lesne inchipui cat este de placut. 

      Sper ca intr-un viitor apropiat sa poata cineva sa readuca la viata aceasta cladire plina de poveste si sa pastreze cat mai mult din constructia veche.

       Am plecat de la conac satisfacuti de invetarul realizat, cu viziunea a ceea ce va deveni livada, ogorul cu porumb si campul cu lucerna, dar usor speriati de cata munca va trebui sa depunem pentru a ne indeplini planurile. Nu prea departe am gasit un palc da rachita care ne-a binedispus cu matisorii ce au inceput sa-si etaleze puful, vestind venirea primaverii.