duminică, 23 februarie 2014

La conac


      Azi dimineata am dat o fuga la Todireni, un sat la vreo 5 km de Stanita, unde am luat in arenda niste teren. Eram curiosi sa vedem cum arata livada, pentru ca in curand trebuie sa ne apucam sa curatam copacii. Asta toamna am semnat contractul, insa nu vizitasem pe indelete zona, sa inventariem pomii, sa deosebim limitele terenului. Acum, ca s-a topit zapada, am reusit sa vedem la ce ne-am inhamat. 


      Livada este destul de batrana, multi dintre copaci nu au fost curatati de ani de zile, altii au fost ciopartiti aiurea iar altii au crescut de-a valma, unul prin coroana celuilalt. Marea majoritate a pomilor sunt meri, insa am vazut si doi ciresi foarte inalti, cativa nuci, doi aguzi si pruni. Pe margine avem salcami, iar langa scarile conacului este un tei al carui trunchi nu-l pot cuprinde in brate.

      Terenul l-am arendat de la un arhitect stabilit in Franta: am luat livada de aproximativ jumatate de hectar, si un hectar de teren arabil pe care intentionam sa semanam porumb si lucerna pentru Rite. 


      Pamantul a apartinut unei familii de boieri, la fel conacul si livada. In perioada comunista, constructia a servit ca sediu de spital si ulterior scoala generala. Din pacate, dupa revolutie, tot ce scapase in urma comunismului, a fost vandalizat, nu a mai ramas decat cladirea, si aceasta subrezita de vreme si de localnicii care s-au autoservit cu tot ce au gasit. Sub toata constructia sunt galerii cu ziduri groase de caramida, cu arcade si bolti asemeni unei veritabile crame; pana si caramizi din aceste arcade le-au fost de trebuinta localnicilor. Treptele sunt acoperite cu muschi si licheni, balustrada din fier forjat a fost mancata adanc de rugina, iar doi macesi cresc falnici printre dalele de beton. 


      Vara, de pe treptele conacului privelistea este ametitoare, se vad in departare satele, intinderea de apa a iazului din vale si parcelele cultivate in diferite culori. Iar cand infloreste teiul, va puteti lesne inchipui cat este de placut. 


      Sper ca intr-un viitor apropiat sa poata cineva sa readuca la viata aceasta cladire plina de poveste si sa pastreze cat mai mult din constructia veche.



       Am plecat de la conac satisfacuti de invetarul realizat, cu viziunea a ceea ce va deveni livada, ogorul cu porumb si campul cu lucerna, dar usor speriati de cata munca va trebui sa depunem pentru a ne indeplini planurile. Nu prea departe am gasit un palc da rachita care ne-a binedispus cu matisorii ce au inceput sa-si etaleze puful, vestind venirea primaverii.







17 comentarii:

  1. Pacat de conac, pacat de tot ce avem in tara asta si se duce de rapa. Va urez spor si multa putere sa realizati ce va doriti. Astept poze cu livada inforita.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu siguranta vom reveni cu imagini ale pomilor infloriti. Daca as putea, as posta si parfumul florilor de tei :)

      Ștergere
  2. SUNT CONVINS CA ATUNCI CAND NATURA VA PRINDE VIATA, ACEST LOC VA DEVENI UN COLTISOR DE RAI, PE CARE VOI PRIN ABNEGATIA DE CARE DATI DOVADA IN TOT CE FACETI, VE-TI REUSI SA VA INDEPLINITI NAZUINTELE!
    CAT DESPRE CLADIREA VECHIULUI CONAC, ESTE MARE PACAT CA NU STIM, CA ROMANI, SA NE PASTRAM VALORILE, PENTRU CA SE VEDE CLAR CA ERA O CLADIRE BINE ASEZATA SI CU MULT GUST. POATE CANDVA VA RECAPATA STRALUCIREA DE ALTADATA.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne incurajam reciproc in toate aceste planuri. Eu mai mult cu incurajarea si Edi mai mult cu munca :) Speram sa fim sanatosi si sa avem putere de munca sa finalizam ceea ce ne-am propus.

      Ștergere
  3. O sa va descurcati, altfel nici nu gandesc. O sa faceti acolo un loc de vis.
    Pacat de cladire, pacat de ce a fost, inca e frumoasa, inca se mai vede ce a fost.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim de incurajari Iuliana. Si ca sa te citez, sanatate sa fie, ca om scoate-o noi la capat.
      Si mie imi pare tare rau de cladire, dar inca mai sper ca intr-o buna zi va fi consolidata si renovata. E o bucatica de istorie acolo si e pacat sa se piarda.

      Ștergere
  4. Am fost acolo la acel conac ! Mi-a placut foarte mult .Este foarte frumos ! Parca vad si acum privelistea de pe terasa.......superba ! Se vede toata valea ... Am ramas foarte impresionata ,Edi stie - cu el am fost.Pacat ca a fost lasat atata timp in uitare.... si, cred ca renovarea acelei case costa de cel putin 10 ori mai mult decat daca s-ar construi una noua . Oricum , felicitari ! E un loc superb si sper sa reusiti sa il faceti sa straluceasca ! .... mama


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi nu ne permitem cladirea, insa ne-ar place ca cineva sa o restaureze la un moment dat.
      Te pupam cu drag Edi&Oana

      Ștergere
  5. Superba cladirea! spor sa aveti in tot ce faceti!
    Am terminat pandantivul Oana:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Brandusa! Si pandantivul, ce draguta esti ca l-ai facut. Te rog, imi scrii pe mail sa stabilim cum il primesc :) - fermalumosghita[at]outlook.com

      Ștergere
  6. Buna ziua, sincer stau si ma intreb cat curaj trebuie sa ai sa te inhami la o asemenea munca. Pai din ce vad, marea majoritate a pomilor trebuie intineriti. Ca peisaj arata superb, ca munca... vedeti voi. Daca nu-s indiscret si nu ischitesc prea mult contractul de arenda pe ce perioada l-ati facut si care-i plata?
    O zi minunata si o saptamana plina de spor in toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Curaj sau nebunie, nici noi nu mai stim :). In ceea ce priveste contractul, iti dau detalii pe mail.

      Ștergere
    2. Oana tata (zic asta ca-s obisnuit cu fie-mea, pe care tot Oana o cheama) pai sa fie intr-un ceas bun si sa va bucurati de roadele muncii voastre care nu va fi nici putina nici usoara. Va tin pumnii pentru reusita. Admir oamenii harnici si muncitori care vor sa faca ceva pentru viitorul lor si al copiilor. O seara minunata.

      Ștergere
  7. Lumea ar trebui sa prinda curaj cu oameni d-alde voi, parol!
    La mai mare, la mai mult! Si cand urez, ma gandesc la forta si roade, si bucurii!

    RăspundețiȘtergere