Din ciclul ce mai facem noi iarna, astazi despre distilarea alcoolului din fructe in Ferma lu` Mos Ghita.
Anul 2013 a fost foarte bogat in fructe, si cum noi nu stropim copacii cu tratamente chimice, acestea nu rezista foarte mult. Asa ca am cules toate merele si perele cazute pe jos, le-am tocat si le-am pus in butoaie. Am adaugat surplusul de piersici si prune vinete care au cazut singure din copaci. Le-am lasat la fermentat, iar saptamana trecuta am profitat de vremea prielnica si am fiert borhotul.
Cazanul l-a procurat Edi in vara, de la niste satrari de strigau prin sat; l-a luat in schimbul unor saci cu nuci din anul precedent, ceea ce mi s-a parut o afacere profitabila. Racitorul l-am imprumutat de la unchiul meu. Am confectionat si noi unul dintr-un butoi de ulei adus de mine de la fabrica, insa din pacate nu era foarte bine izolat la iesirea serpentinei si pierdea apa de racire.
Legaturile intre cazan si racitor le-am izolat cu un mastic preparat din faina de grau cu cenusa si apa, iar la capacul cazanului am folosit si o bucatica de panza de bumbac pentru a izola cat mai bine. Nici un firisor de abur nu trebuie sa iasa prin acele imbinaturi.
Pentru a folosi cat mai putine lemne, am sapat o groapa cam de 70-80 cm in pamant, in care am pus o pirostrie. Deasupra am asezat o coala groasa de tabla pe care am presarat o lopata de nisip astfel incat sa nu se prinda fructele de fundul cazanului. Pe lateral am izolat cu samota.
Pana la declansarea condensului am folosit vreascuri rezultate in urma curatarii pomilor primavara trecuta, si doar dupa ce a inceput sa curga rachiul am mentinut focul cu lemne groase.
Sambata ne-am bucurat din plin de soare, cat si de faptul ca am descoperit din nou pe 91 FM radioul nostru preferat: City. Am reusit sa fierbem doua cazane a cate 50 kg, ceea ce ne-a adus cam 8l de tuica de 45-50 grade. Desi afumati si obositi, la sfarsitul zilei am fost tare mandri de isprava noastra :).
Rachiul obtinut are un puternic miros de pere. Il voi folosi la prepararea visinatei, cornatei si poate afinata (zic poate, pentru ca in zona noastra nu cresc aceste fructe, insa e posibil sa mergem la Darmanesti sa culegem pentru a diversifica aromele).
City FM? Ala vechi si bun din Bucuresti? Cu rock?
RăspundețiȘtergereChiar el! Il prindeam in primul an cand ne-am mutat aici, apoi a disparut, adica a intrat ceva comercial pe frecventa. Dar sambata, spre placuta noastra surpindere l-am prins din nou. De acum nu-i mai dam drumul sa plece :)
RăspundețiȘtergereFoarte tare!!! Tataia izola cu mamaliga si tinea chiar bine. Ma bucur tare ca te-ai apucat de scris si astept mereu cu nerabdare sa citesc ce mai e pe la ferma lu' Mos Ghita. Pupici. Roxi-Toxi :)
RăspundețiȘtergereMultumim Roxi pentru aprecieri! Abia astept sa ne vedem la vara. Pupici cu lipici si de la noi!
RăspundețiȘtergereToate bune si frumoase, dar noi cand degustam produsul finit? Poate vrem si noi sa prindem mai multe frecvente dupa aceea :D Cu drag si cu nerabdare, Purceseii
RăspundețiȘtergerePai degustati din "marfa" de anul trecut daca vreti, ca asta va fi gata prin septembrie dupa ce prinde aroma si culoare. Si degustarea trebuie sa o organizam pe un teren neutru, stiti voi la ce ma refer :)
RăspundețiȘtergereInteresanta ideea cu groapa, de tinut minte pe cand o sa am cazanul propriu (inca il iau cu imprumut).
RăspundețiȘtergereGroapa apastreaza mult mai bine caldura, si face ca fierberea sa se declanseze mult mai repede. In toamna cand am fiert bardacele, a durat vreo 5 ore pana a inceput sa curga, or acum doar 3.
RăspundețiȘtergere