Oratanii fel de fel

       Daca ar fi fost dupa mine, solarul, gradina de legume, capsunaria si livada imi erau suficiente. Munca din belsug, sezoniera mai mult sau mai putin. Dar cum sa fie ferma fara animale? Si uite asa am cumparat 20 de pui, in urma cu doi ani. O veselie pe Edi cand i-a adus, nici nu va pot povesti. Nici daca ar fi clocit el ouale nu ar fi fost asa mandru de isprava.

     

         Asadar m-am vazut din nou in fata faptului implinit: aveam 20 de pui, nu aveam cotet, nu aveam ce sa le dau de mancare, dar… aveam pui. S-a ocupat mama de ei, le-a dat urzici fierte si tocate, amestecate cu faina de porumb si uneori si branza dulce de vaca. Edi a incropit un adapost din lemn si un tarc in care sa stea in timpul zilei. Si uite-asa au crescut puii, transformandu-se in gaini ouatoare si cocosi mandri. Inca mai avem cateva specimene din acea generatie: sunt cele mai roscate. 

       Cele portocalii sunt de rasa Orpington auriu. Sunt foarte blandute, pufoase si frumoase. Le-am primit de la unchiul de la Galati. Am scos si noi la incubator cativa puisori, insa sunt cam sensibili, si putini dintre ei au ajuns la maturitate. Ce-i drept, nici nu le-am dat foarte multe urzici, au papat crupe de porumb si uneori branza. Anul acesta, cand vom scoate din nou pui, suntem hotarati sa le dam urzici din belsug. Din prima experienta am tras concluzia ca urzica ii ajuta sa-si dezvolte sistemul imunitar si sa devina mult mai rezistenti. Noi nu suntem de acord cu tratamente medicamentoase la pasari.

     

      Tot de la unchiul de la Galati am primit si cuplul pestrit: Coco nu are toate tiglele pe casa, canta încontinuu: trage adanc aer in piept si se apleaca in fata, strigand un cucurigu din toti plamanii lui minusculi. Elena, colega mea de birou mi-a zis ca-l aude si soacra-sa de la Vulpasesti :).  Uneori canta si noaptea…In week-end dorm cu antifoane daca nu vreau sa ma trezesc inainte de rasaritul soarelui.

         Iar bibilicile, astea da animale galagioase. Am cumparat asta vara 5 pui de o zi din piata de la Roman, care au fost repede adoptati de closca. Desi am incercat de cand erau micuti sa-i alintam si sa ne apropiem de ei, nu a fost chip. Sunt niste pasari foarte sperioase si cam salbatice. Inca nu am mancat oua de bibilica, din cate stiu de la bunici, sunt bune pentru vopsit la Paste, pentru ca au coaja tare. Abia asteptam primavara sa vedem cum sunt!