Peripetii matinale

      Dimineata parea a fi una obisnuita, ca orice dimineata de vineri, cand iti vine sa arunci desteptatorul ori sa il zdrobesti, sa te afunzi cat mai adanc in asternuturi si sa dormi… Dar de, constiinta e mai presus de dorinta, asa ca ma trezesc imbufnata, intru la baie pentru ritualul de trezire cu apa proaspata de fantana de care ma mir ca mai curge la temperatura pe care o are. Sar ulterior in jeasi, trag repede un pulover lalai pe mine, si dau fuguta la bucatarie atrasa de mirosul de cafea. Edi, grijuliu ca de obicei, imi zice ca s-ar duce pana la strada sa vada daca a trecut vreun utilaj cu lama. Eu tafnoasa, ii ripostez ca nu-i nevoie ca n-a mai nins si ma descurc si eu, nu e nevoie sa imi sufle in bors. Si dragul de el s-a conformat, s-a asezat pe indelete la baut cafea si tutun. 

       Fiind deja ora 7, imi insfac gentile si plec vijelioasa spre bolid. Motorul porneste greu, dupa vreo trei incercari (erau totusi -20 grade C), ies in ulita noastra, si cand ajung in dreptul dispensarului nati-o buna: nu am pe unde sa ies. Ditamai utilajul parcat fix la iesirea de pe ulita, da`fix acolo, nici un metru mai la deal ori mai la vale. Sofer ioc, trecatori pe strada ioc, loc de iesit nici atat. Deja eram diesel! Mi-e si rusine sa-mi aminesc ce era la gura mea si cum spurcam si operator greder, si autoritati si vecini; nu stiu care a ramas in afara pomelnicului… 

       Iar viteaza de mine, care n-aveam nevoie sa mi se sufle in bors, smulg telefonul din geanta si tot la Edi incep sa tip ca eu n-am pe unde iesi (de parca el ar fi plantat grederul in calea mea). Vine dragul de el si incepe sa lopateze, imi face loc si intr-un sfarsit reusesc sa plec spre munca.

      Pornita cum eram, imi fac tot felul de planuri: cum o sa fac eu o scrisoare primarului si o sa-i zic de toate alea, cum nu a intrat nici un utilaj pe ulita noastra si am fost nevoiti sa o deszapezim la lopata pe distanta de 150 m, si cum un incompetent mi-a blocat drumul, si cum m-am chinuit eu sa ies, si da-i si lupta… Si ascultand Killing in the name of de la RATM deveneam din ce in ce mai inversunata. Ba chiar l-am sunat pe Edi sa-mi faca niste poze sa demonstrez edilului ca vorbirea e insotita de probe.

      Iata-ma dar ajunsa la munca, si fugi de la sedinta dintr-o sectie la sedinta de la cealalta, mai discuta cu ceva furnizori sa faci rost de propan ca din cauza drumurilor blocate nu a mai adus nimeni gaz in Moldova, mai niste acte pentru importurile de Ucraina, mai una mai alta si ziua a trecut, nu stiu cand, si scrisoarea a ramas la stadiul de plan, si nervii s-au pierdut de-a lungul zilei.

       Da` poate ca e mai bine asa, pentru ca operatorul utilajului a venit la Edi si si-a cerut scuze ca a blocat ulita, nu a avut de ales pentru ca a ramas fara combustibil si fara baterie.

      Acu, eu mi`s mai sceptica, adica ma gandesc ca un pic mai la vale il putea lasa, ca sa nu blocheze iesirea. Am renuntat la ideea de a mai trimite adresa primarului, da`un pic revoltata de intamplare tot is.