duminică, 5 ianuarie 2014

Unde Cand Cum


Hotararea de a schimba traiul comod al capitalei pe cel tihnit de la tara a fost a lui Edi. Duceam amandoi o viata buna de bucuresteni, cu joburi stabile la companii multinationale, cu credit ipotecar pe 30 de ani la apartamentul din Dr. Taberei, cu credit pe 10 ani pentru masina si cu pasiune pentru shopping in fiecare sambata dimineata. Fiecare zi lucratoare a saptamanii incepea la orele 7:30 cu cel putin o ora petrecuta in trafic spre serviciu, cu cafeaua bauta la birou, si se termina la 19-20 cu alta ora petrecuta in trafic si cu o cina semipreparata servita in fata televizorului/PC-ului. Weekend-urile le petreceam domestic: shopping, gatit, curatenie, spalat, calcat, si evetual o plimbare pana in parcul de peste bulevard. Duceam, cum am mai spus, o viata comoda care ne-a facut pe amandoi sa dospim, sa mergem pana la chioscul din intersectie doar cu masina, sa avem guturai toamna si primavara, sa claxonam la semafor si sa ni se para normale toate acestea… Asta pana in mai 2010 cand intr-o dupa-amiaza Edi mi-a zis ca a demisionat si ca e hotarat sa ne mutam in provincie, la tara. Ce-i drept eu cochetam de mult cu ideea, insa nu am avut curajul sa fac ceva in acest sens. Si iata ca in toamna lui 2010 eram mutati cu totul la Stanita.

Inceputul a fost greu. Nu am stiut ce vom face, nu am avut un plan si nici nu voiam sa ascultam de sfaturile familiei sau prietenilor.

Abia in primavara lui 2013 a inceput sa se contureze ideea de a avea o ferma. Una adevarata, cu gradina, livada, oratanii si utilaje. Si am inceput sa lucram impreuna la asta, ce-i drept Edi mai mult cu munca, eu mai mult cu critica (trebuie sa precizez ca 10 ore pe zi eu trebuie sa le dedic altor activitati care sa genereze venituri – job fulltime 8-9 ore + 1 ora naveta de 25 de km drum judetean bombardat pe alocuri).

Desi am avut un inceput timid doar cu pisici, caini si gaini, anul precedent a culminat prin imbogatirea fermei cu 9 familii de albine, 2 godaci si 2 capre (de fapt o capra + o iada). Si de vreo doua saptamani ne-a incoltit ideea de a avea si o junica. Deocamdata e la stadiul de plan…






5 comentarii:

  1. Felicitări şi multă fericire în noua voastră viaţă!!!
    Şi noi (eu şi soţul) ne-am mutat din 2011 la ţară. Din centrul oraşului Galaţi am plecat, lăsând definitiv cei 30 şi ceva de ani de viaţă citadină, la ţară. În nordul Moldovei, la 250 km depărtare de locurile natale. Şi nu ne pare rău chiar dacă am luat totul de la 0, cu foarte multă muncă şi confort rudimentar. Suntem fericiţi, în sfârşit.
    Frumoase postări, am să vă urmăresc cu drag.
    DoDorina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Dorina! asemenea va dorim si voua. Din ce in ce mai multi oameni prefera sa lase stresul si aparente bunastare a orasului pentru viata la tara. Intr-adevar inceputul unei astfel de vieti e greu, insa treptat iti dai seama ca exista si alte valori decat cele materiale si incepi sa te bucuri de tot ce te inconjoara.

      Ștergere